//interferenţe

sunt momente de sinceritate incertă

de claritate dementă

pielea se dezveleşte singură

scheletul se dărâmă ca un castel din cărţi

mi-adorm pe rând paraziţii

caut liniştea din bisericile în care mă târa cândva mama 

am uitat toate drumurile care duceau spre un înec sigur

de când te am pe tine

fac pluta la suprafaţa lucrurilor 

ascult confesiuni lungi

te ghicesc printre ezitări, balerină neagră sunt

dansez pe marginile tale ascuţite

lasă-mi puţin gleznele libere

 prin tot oraşul ăsta

miroase a sângele tău

iar eu

îmi pierd luciditatea atât de uşor

uite-mă

sunt benzină diluată în apă

găseşte-mă între atâtea culori

zi-mi pe nume, ucide-mă pe litere

te rog

corăbii de hârtie

au trecut nopţile cu ochi galbeni fosforescenţi de febră

cu buze sărate şi tremur involuntar 

le-am împins pe apă la vale în corăbii albe de hârtie

în locul lor

mi se lipesc de piele transpirate şi reci

ca nişte muribunde

momentele de confuzie matinală, abandonările şi retragerile

promisiunile tale cu gust amar, sovietic

mă fac mică mică

atât cât să încap

într-un pahar de absinth

mă decolorez mă desfac în mii de viespi ameţite

ascult vocea bărbatului cu degete lungi ca nişte ace de croitorie

îl las să mă coase să mă descoase

să mă înţepe în inimă

din dragoste

ca atunci când împleteşti sânge cu praf 

nu-i nimic, există viaţă şi acolo

dar uite, dragostea de mâine îmi zâmbeşte din fereastră

 de după gratii

şi încă are ochii tăi

să nu-ţi fie teamă, nu am să te părăsesc

sunt o pasăre rară

am cuibul făcut la tine înăuntru

Cărtărescu vorbeşte despre romanele lui Fitzgerald

           Pe data de 21 Ianuarie, ora 19:00, la Humanitas de la Cişmigiu va avea loc o întâlnire dedicată lui F. Scott Fitzgerald şi celebrelor sale romane "Marele Gatsby" şi Blândeţea nopţii". Moderatul acestui eveniment va fi Mircea Cărtărescu.  Alături de el vor fi prezente şi Alexandra Rusu, Andreea Răsuceanu şi Denisa Comănescu. Atmosfera va fi întreţinută printr-un recital de jazz susţinut de Maria Răducanu (voce şi chitară) şi Hanno Höfer (voce, chitară şi muzicuţă).

          Volumele „Marele Gatsby“ şi „Blândeţea nopţii“ au apărut la editura Humanitas în seria de autor dedicată lui F. Scott Fitzgerald. Cartea „Marele Gatsby“ a apărut la Humanitas în traducerea lui Mircea Ivănescu şi a lui Radu Paraschivescu.

           În timp, capodopera lui F. Scott Fitzgerald, „Marele Gatsby (The Great Gatsby)“, publicată pe 10 aprilie 1925, a câştigat în valoare. Considerată iniţial o carte spectaculară despre „generaţia pierdută“, astăzi ocupă locul al doilea, după „Ulise“ de James Joyce, pe lista celor mai bune romane ale secolului al XX-lea, alcătuită de publicaţia „The New York Times“. Cartea „Marele Gatsby“ s-a bucurat de şase ecranizări, cea mai recentă în regia lui Baz Luhrmann, cu Leonardo DiCaprio în rolul lui Jay Gatsby.  

          Pe de altă parte, „Blândeţea nopţii“ a apărut la editura Humanitas în traducerea lui Mircea Ivănescu. Publicat în 1934, romanul „Blândeţea nopţii (Tender Is the Night)“ l-a ridicat pe F. Scott Fitzgerald, aşa cum au remarcat criticii, la înălţimea unui „Orfeu modern“. În 1998, Modern Library l-a inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului al XX-lea. A fost ecranizat în 1962, cu Jason Robards, Jennifer Jones şi Joan Fontaine în rolurile principale, iar în 1985 BBC a lansat o miniserie cu Peter Strauss şi Mary Steenburgen. În 1995, The Fountain Theatre din Los Angeles a dramatizat romanul, adaptarea pentru scenă câştigând PEN Literary Award.

Comunicat de presă- lansare de carte Florin Dan Prodan

joi, 16 Ianuarie 2014

Lansare de carte Florin  Dan Prodan- "Poem pentru Ulrike"

       În ziua de joi,  16 Ianuarie, ora 16, Muzeul Bucovinei Suceava în colaborare cu cenaclul sucevean "Zidul de Hârtie", va găzdui  lansarea de carte a domnului Florin Dan Prodan, "Poem pentru Ulrike", o carte apărută la editura Vinea din Bucureşti, în 2013.

      Florin Dan Prodan a publicat ”Pe scurt” (2005), ”Poem pentru Ulrike” (2013) şi ”On the Road. Poeme de călătorie” (2012). A mai publicat în ”Timpul”, ”Suplimentul de cultură”, ”Dilema Veche”, ”Transilvania”, ”Poesis International”. Coordonatorul ”Zidului de hârtie”, traducător şi redactor al revistei ”Bucovina literară”, el se simte bine în postura de provincial contemplativ dar şi în aceea de pelerin melancolic or aventurier în zone îndepărtate şi exotice.

La acest eveniment vor fi prezenţi poeţii:

 Dan Cristian Iordache

 George Serediuc

 Vlad Sibechi.

trembling

mă mut din om în om

dintr-un dumnezeu în altul

asta îmi menţine pielea incandescentă

cioburile  într-un perfect melanj

rănile cauterizate

zâmbesc blând şi iubesc cu violenţă bărbatul care

 îngenunchează simplu îmi desface nasturii cusuţi pe stern

şi îşi zideşte o lume nouă înăuntru

merg pe un strat subţire de gheaţă

mă abandonez în vicii, în aşteptări

în dorinţe imposibile

riscul îmi creşte adrenalina, moartea mă ţine aproape

îi simt respiraţia toxică în pumni

cineva îmi înscenează viaţa

 îmi regizează poveştile film mut alb negru

taie pe viu în mine în ce iubesc 

cu alte cuvinte îmi măsoară rezistenţa 

duc pe umeri morţi cu trupuri din lemn dulce

obsesii cu 9 vieţi

fobii din cele mai neobişnuite

îmi simt trupul greu în braţele tale

îţi ucid cu seninătate femeile-umbre

tăcerile violete

apun din ce în ce mai adânc

 îţi ard rădăcinile te eliberez de tine

mă mut din om în om

dintr-un dumnezeu în altul

pielea mea trebuie să  mereu rămână vie

 incandescentă

suntem muzicali

femeie muzicală sunt

îmi dansează nebunii pe oasele dezvelite în iarnă

stau ascunsă în colţul lumii şi privesc liniştită

cum oamenii cad

şi explodează

unii orbitor

alţii abia sesizabil

şi nu mişcă nimic în mine. toate stau neclintite 

ca icoanele bătute bine în cuie, ca privirile insistente

ale unui bărbat pe trupul unei femei încâlcite.

tot ce mă sperie este

privirea ta. tu, cel care mă cauţi dintotdeauna şi ştii

de mucegaiul crescut pe umeri

 tu, cel care vii

şi mă conduci până la abandonarea totală. până pe marginea

scândurii fără să îmi pui măcar o ameninţare la tâmple.

şi nu mai ştiu nimic de mine 

de oraşul în care am crescut

de oamenii pe care i-am întredeschis

şi i-am pătruns până la sânge.

pentru că nu trebuie să mai ştiu

pentru că de fapt

nici nu mai contează

se lovesc oasele noastre între ele

şi asta sună muzical

ca o pereche de cătuşe abia desfăcute

aici nu mai locuieşte nimeni

de o vreme aici nu mai locuieşte nimeni

doar noi

cu sângele pe care îl cunoaştem 

de la un capăt la altul
cu tremurul şi lipsurile noastre
cu brichetele şi fluturii de motorină dinăuntru
cu mâinile murdare pe ferestrele albe

şi mă gândesc

cum ar fi dacă

la fiecare ţipăt al meu

ar bate clopotele în toate bisericile

iar lumina ar umbla desculţă pe trupurile noastre

liberă nebunie noi doi
prinşi într-un oraş adânc cu oameni de cenuşă şi ziduri înalte
liber tu
tăcând ca un vulcan stins acoperind
sânii mei negri cu mâinile tale
liberă eu
săpând prin pământul îngheţat
ceva uman care să mă doară

oameni de smoală

ne trezeam orbi în fiecare dimineaţă şi orbi adormeam 

când cu vârfurile degetelor ca nişte reflectoare
ne văzusem de atâtea ori dărâmaţi şi goi în oglinda sângelui
oameni de smoală cu ochi de miere
ne scufundam la apus şi nu ieşeam la suprafaţă o dragoste întreagă



era modul nostru de a plănui o evadare la marginea timpurilor

o rostogolire pe suprafaţa lunii

de aceea vorbeam simplu şi ne iubeam cu cruzime

de aceea nu lăsam pe nimeni înăuntru
ne întâmplam şi creşteam unul din celălalt
din ce în ce mai ireali
ca şi cum ne-am fi reconstruit special
pentru tot ce avea să se întâmple

ne lăsam acoperiţi întotdeauna de prima zăpadă
spuneam că e cenuşa celor căzuţi din dragoste
alergam printre morţile acelea luminoase
şi ne simţeam dureros de vii

soare tăcut

Aici trăiesc, prinsă  într-o rochie din pânze de păianjen

într-o veche aşteptare
atât de veche încât am uitat ce mai aştept.

Aici trăiesc,

şi mă desfac în mii de partituri
 în mijlocul de smoală al lumii

unde e soare tăcut în amiezi
şi gheaţa înfloreşte pe viu  la mari adâncimi.

. Las uşa deschisă spre înăuntru,
găseşte-mă..
Vino să-ţi aprind pe cerul gurii
aurora boreală, cu limba ca de şarpe blând să mă strecor
să îţi ating capătul.


Să îţi şoptesc că eu sunt moartea ta
iar ţie să nu-ţi pese
Să taci şi să îmi dai  să muşc, să sfâşii
până mă satur.

aripi verzi

între sânii mei e iarnă şi orbire

e  farul care te atrage tot mai adânc

în furtună

te-aş putea atinge să arzi până la capăt

în pumnii mei

ar rămâne o floare de cenuşă

mult iubită

nu te agăţa de mine

nu pot fi ancoră pentru nimeni

mă pot dărui

doar până acolo unde începe durerea

mai departe 

mi se subţiază pielea

mi se prăbuşeşte lumea ca un pod vechi sub orice atingere

pot să te port doar

prin poeme pe frânghii suspendate la mari altitudini

să te ţin pe braţe

echilibrul meu

pentru că am cunoscut căderea

am mers în picioare pe suprafaţa ei

până când

mi-au înverzit din nou aripile

iubita sihastră

departe

în nordul visului său

stă învelită în voaluri islamice

iubita sihastră 

îi desface inima ca un ceasornicar iscusit şi respiră
prin orele de singurătate pentru el îi mângâie sângele cu mâini coapte în soarele verii
şi i se prelinge
vie şi îndrăgostită
prin mecanismele fiinţei ca aerul care pune în mişcare morile de vânt

sihastră cu trup de mercur
stă cu genunchii îngropaţi în ţărmul mării şi în rugăciuni nerostite
îi aminteşte lui dumnezeu de bărbatul cu ochi în care ar putea încăpea
toată tristeţea lumii


ea locuieşte departe, departe
într-o lume fără gratii cu vedere spre mare
pune numele iubitului în gurile sirenelor şi de acolo
îl cheamă cu glasul lor