o ploaie măruntă, glacială
cade peste oraș,
peste mașinile uzate,
animăluțe de tot felul,
o briză neasteptata mișcă perdeaua subțire de in,
pătrunde sub haine, strânge carnea în punctulețe,
mă-nfrânge iremediabil.
E târziu, lumina scade
și vulnerabilitatea mea crește,
mă rătăcesc într-o ficțiune,
mă dizolv
ușor
într-un pahar cu cidru.
Prea multi ani departe de
tot ce e familiar,
visele mi se sparg
in elicele eolienelor
de pe campul intins, identitatea mi se frange
in bucatele mici, un puzzle cu multe piese lipsa.
Ce m-a adus aici, nici nu mai stiu,
sunt prinsa intre lumi,
mentalitati,
intre alegeri.
Cheama-ma cum vrei,
as putea purta orice nume,
nu mai raspund la nimic,
ca o baterie de masina complet golita
care nu mai raspunde
la niciun stimul.
