smoke me to the end of love

suntem de atâta timp în acelaşi loc
ascunzându-ne
unul în mintea celuilalt
aruncând praf  în ochii lumii
când nopţile devin terenul nostru de joacă
şi dragostea
 un foc de artificii
pe care îl privim  de pe margine zâmbindu-ne complice

tu nu ai ştiut niciodată
cum mă  strecuram
între două bătăi de inimă
ca un spion
tu nu ai ştiu niciodată şi totuşi ai simţit
cum mă desprind de tine 
cum începi să devii o cameră tot mai întunecată şi rece
cum mai vin acum doar târfele şi oamenii străzii
să locuiască în tine
crezând că îi poţi întinde o capcană singurătăţii



dar tot ce ne mai apropie acum
e o obsesie prinsă cu o eşarfă roşie
în jurul încheieturilor noastre

un acoperiş sub care ne-am învăţat unul altuia pe de rost

tăcerile

###

dacă ţi-aş deschide pe rând
toţi nasturii
şi aş întinde mâna să te prind
ea ar trece mai departe
ca printre nişte gratii
fără să atingă nimic


de aceea somnul l-am abandonat o vreme
pe o margine de pat
ca pe o rochie veche
şi în lumina slabă de neon cu pleoape amorţite
cu degete frânte
am scris despre tine
până când absenţa ta a devenit doar o bătaie lipsă a inimii mele


atunci m-am putut urca din nou în bărcile
ce mă poartă de pe un val pe altul
am pielea sărată şi  un oraş nou de scufundat
/ va trece timpul
eu mă voi decoji
iar tu cu fiecare strat
vei ieşi din nou la suprafaţă
ştiu



am înţeles târziu
eu am fost pentru o vreme soldatul din primul rând
într-o luptă care nu mi-a aparţinut niciodată

Visions

să te trezeşti într-o dimineaţă mult prea devreme

să alergi spre un loc unde poţi fi numai tu

şi să râzi la soare

să-ţi fii suficient

va veni o zi
a dezamăgirilor
o zi în care oraşul îţi va fugi de sub picioare şi se va ascunde
în parcări subterane
în care oamenii vor deveni ceaţa care îţi zgârie obrajii
ochii şi urechile

ziua aceea te va răni
ca o secere ascuţită ce vine prin spatele tău
din întuneric
 îţi va tăia respiraţia şi ţi se va aşeza pe piept
ca o pulbere fină
 ca o umbră ce te ademeneşte în tunele înguste şi reci

vei încerca să te revolţi
să îţi scuturi noroiul de pe tălpi şi să te reinventezi
o carcasă mai puternică, îţi zici
de data asta voi câştiga lumea
o voi domina şi o voi ţintui simplu cu privirea
şi ea se va modela după regulile mele

adesea, îmi imaginez lumea
ca nişte braţe uriaşe
îmbrăţisându-se, luptându-se
ca un şarpe care vrea să-şi muşte propria coadă
în mijlocul ei aş fi un coregraf
iar muzica, vocea mea puternică
sălbatică, impunătoare
vocea unui stăpân care împinge mulţimea
de la spate