OUT OF CONTROL

am încercat  şi eu trucul cu controlul şi n-a funcţionat:
30 de minute de nemişcare
cu ochii închişi
cu fermoarele trase peste simţuri
te trimit
în toate locurile
dar nu
în locul pe care îl vrei tu;

vreau să dorm şi eu,
la fel de nevinovat
ca boschetarul acela
de pe gura canalului, cu capul pe un uriaş ursuleţ de pluş.
şi aburul în jurul lui ca o fantomă capcană.

dar zidul negru de care îmi sprijineam craniul umplut
cu zdrenţe blestemate
s-a dărâmat,
dincolo e lumea inversă, păpuşi cu capul sucit,
pupilele dilatate complet,
mâinile  lor ca nişte cătuşe din care vrei să te rupi
şi îţi rupi singur
toate oasele;

în capela din Aarhus, deasupra cearşafelor albe,
cablul roşu prins în mâinile cadavrelor în caz de trezire
nu a fost folosit niciodată;
încerc şi eu să mişc
inima mea mai departe de tine,
şi mă găsesc, la fel de îngheţată,
cu cablul roşu în mână.

de la osul pubian până la gât începe disecarea;
 sting ţigara pe vârful limbii,
să rămân trează,
iarna asta îmi face mintea franjuri,
o atârnă, orbitor,
prin tot oraşul.

numb

azi soarele nu a mai apărut
nici pe ecranele chinezilor;

a fost întuneric şi
 pe întuneric trecem
în ilegalitate, proiecţii tribale
pe zidurile blocurilor, spaţii strâmte în care transpirăm
şi strivim
insectele dinăuntru,
când durerea e un lucru concret
, animalul pe care l-ai privit
direct în ochi şi l-ai recunoscut
ca pe un prieten mort,

gura duhnind a alcool,
scoţi foarfecele şi decupezi
răni frumoase, în oglinzile liftului
apărem radioactivi,
ochi roşii de bestii
privind în golul dedesubt,

încotro mergem,
nu e niciun semn cu exit,
nici un buton de panică,

cerem pe litere
t a n d r e ţ e
şi
nu primim; cerem
s o a r e
şi ne proiectează
pe ecrane uriaşe
iluzia căldurii,

ca şi cum
ai pune pe un om
multe haine
şi te-ai aştepta
să nu se mai simtă singur.