vino

vino să îţi împletesc 
o nouă piele
din mângâierile mele 

aşa cum se împletesc zilele acestea de vară
în părul meu
când stau şi te privesc 
eşti de atâta timp pe partea cealaltă a geamului de sticlă
îţi lipeşti palma pe conturul palmei mele
şi începi să decojeşti poveşti vechi de pansamente
eu îţi simt vibraţiile vocii prin vârful degetelor
atât cât să ştiu că mai e puţin
şi distanţa se va ridica între noi 
ca o frumoasă acrobată

vino să închid cu un singur nod
dragostea asta
prin care să învăţăm să ne mişcăm liberi

sub rochia asta

sub rochia asta 

e o femeie care în loc de inimă

are crescută în mijlocul ei o salcie
în ramurile acestea
stai tu învelit 
cu buzele strivite
de marginile buzelor mele

iubitule
sub rochia asta
e pământul arid al pieptului meu
dune de nisip prin care degetele tale
se afundă  răscolindu-mi
rădăcinile 


sub rochia asta
stai tu
ca într-un golf  în care oceanul a uitat să se retragă

humming

trăiesc în esenţa lucrurilor
în mijlocul stropului de apă în coşul pieptului tău împletit din frânghii
trăiesc în simplitatea razelor ce se întind pe piele
în părul în care rătăcit te-am prins
şi te-am împletit spic
trăiesc aşa
de pe o zi pe alta de pe un val pe altul
şi nimic nu se întâmplă
nimeni nu îmi anunţă venirea ta
mă ridic pe vârfuri şi din nici o parte
nu simt
mirosul apropierii
trăiesc aşa
desfăcând paranteze
ca să mă descopăr mereu
în aştepări

de aici 
văd cum înăuntrul tău
femei înlănţuite în timp
urcă spre mine
bucăţi mari din inima ta
iar eu simt deja mâna unui uriaş
apăsându-mi pe umeri

curând

curând va dispărea teama

mâinile mele vor împleti valurile

în jurul tău

şi vom învăţa să respirăm sub apă 

curând se va termina visul

acolo te voi aştepta 

în lumina aceea pe care unii o găsesc numai în moarte

în liniştea aceea care se ridică din trupuri

când sângele doarme

te voi învăţa 

să îţi laşi cuvintele la intrare

să te dezbraci în şoaptă şi să tremuri cu mine

pentru fiecare atingere

te voi învăţa să treci lumea din tine în mine

ca un fum de ţigară

suflat  din gură în gură

apoi te voi mângâia pe rând

ca o mamă

ca o iubită

aşa trăiau ei şi era ok

aşa trăiau ei

fiecare în carcasa lui cu pereţi sidefii pe care alunecau

prezenţe tot  mai lucide

aşa trăiau ei şi se temeau pentru orice formă fără contur 

de aceea luau din dragostea lor şi cu ea  mângâiau liniile acelea

până când  deveneau adevărate 

 se vedeau acum de la foarte mare depărtare

din turnul cu lilieci din gropile  fără nume

aşa îşi trăiau ei visele

ca şi cum ar trăi o viaţă cruntă

în sărăcia atingerilor

 închideau ochii

 numărau în sens invers 

până când nu mai conta