Holograme

"Gândul , acel veşnic nou născut

îl trimit la tine , pe aripile unui sărut

şi-l rog să se-aşeze , pe buzele ofilite

care aşteaptă în tăcere

o ploaie dulce de cuvinte . "

Dansez fugar printre holograme

şi mi-e teamă să le-ating

căci îndată vor dispare

le privesc din depărtare

cum se sting

se-aprind

să mă-nconjoare

sufletul mi-l

înfăşoare

în mantia nemuririi

virtuale

dar sufletul , etern hoinar

şi-a făcut sclav

un marinar

navigând departe-n stele

în corabia viselor mele

lăsând în urma al nevoilor trupului război

în cutia în care

mereu

suntem mai mult

de doi

Demisec

În seara aceasta

cu lumini din curcubeu

pe la fereastră

te citesc ca pe-o poveste

unui copil mic şi speriat

de trecerea timpului

în cerc imperfect

cuvintele ţi le iau

şi le înec

în paharul de vin rosu

demisec

imaginea e tot mai tulbure
şi mi se pare
că zâmbetul tău o ia la fugă
desculţ
prin ninsoarea cea blândă
şi alerg în urma lui
poate îl prind de-o mână
să îl aduc înapoi
dar nu ,
chipul tău e mai gri ca niciodată
iar culorile le-am rătăcit
pe străzile pustii
în noapte
încerc să te cuprind
într-o palmă
într-o şoaptă
însă trupul tău de ceaţă
mi se strecoară
printre degetele moarte


adună suflete în ceaşca de cafea
şi soarbe-le dintr-o privire
în această seară , din podea
va creşte pomul veşniciei

Aeterna

În prăpastia viselor
alunecăm
şi în fundal
o vioară se scufundă
în oceanul din ochii tăi
un steag alb flutură
e timpul să ne predăm
ceva e acolo ,
e ceva ce de mult
noi aşteptăm


un tren pleacă din gară
cu tot cu sufletele noastre pline de rugină
ne legănăm trupurile goale
pe şinele negre , infinite


o mlaştină mi-e sufletul
şi gândurile -
un roi de albine
la colţ de stradă
pe trotuar
eu aştept străinul
răpeşte-mi teama
schimbă-mi destinul
căci de azi blestemul
m-a ajuns din urmă

speranţa mi-am vândut-o în piaţă
pe jumătate de kilogram de fericire
dar aşa ca şi cu pâinea
s-a terminat înainte să mi-o pun în gură

închid ochii acum , aprind o lumânare
cerul e mai aproape de mine
închid ochii , m-ascund
şi-ţi spun
-te aştept în veşnicie

Aşa

Tu îmi săruţi trupul
eu îţi sărut sufletul

Inspiră-mă , azi eu îţi sunt oxigen
Un drog care ţi se perindă prin vene
Vântul , îţi mângâie ochii tăcuţi
Iar privile-ţi dulci , adorm în ale mele gene

Primeşte-mă şi pe mine
în îmbrăţişarea ta
Trupul meu tremură de iubire
Alungă tu gerul , din inima mea
Iarna aceasta exişti doar pentru mine


E cutremur , în ochii tăi goi
Şi sufletul mi-l dărâmă
E cutremur , dimineaţa-n zori
când din tine
n-a rămas nicio fărâmă

Lumini vii , îmi dansează pe retină
inima mi-e plină de rugină
Iar în umbra cea străină
eu privesc ca-ntr-o oglindă

Plumb

Rătăcim
pe autostrăzile viselor
drumul nostru e infinit
cu mâinile goale
stelele
le-ating
şi pe chipurile noastre
mii de zâmbete
se-aprind

Ghidează-mă spre un nou început
trupul meu şi-l dăruiesc ,
modelează-l tu
e numai lut
în zăpadă
cuvintele mi se topesc
rămân fără apărare
şi milă eu acum cerşesc

printre atâtea sticle sparte
sufletul am reuşit să ţi-l găsesc
prin atâta ură
mai există un "te iubesc "

bătăile inimii îmi amorţesc
când doi ochi de plumb privesc

O zi

Închide ochii

oricum ai încetat de mult să mai vezi

ia-mă de mână

şi prin fum am să te ghidez

fulgii îţi dansează pe retină

ochii tăi au acum o altfel de lumină

o jumătate de lună

se agaţă de o umbră

jucăm şah

pe trotuar

în fugă

În iarna aceasta dulce
zâmbetele dansează pe-al tău chip
Le iau , le-adun şi le închid
într-un sărut fulger

Rătăcită în trecut
evadez din sărutul de rămas bun
dintre pereţii
sufletului tău cărunt
şi mi-e teamă
căci de-acum
vei rămâne
numai lut

Doi ochi de plumb privesc
dar mai departe
o mie de chipuri noi se-ascund
rând pe rând
descopăr un gând
alinând
pe restul
şi alung
şi ultima umbră de speranţă
care zace neliniştită pe
sufletul tău de gheaţă
- în calendar e însemnată cu roşu
ziua noastră .

Da

Da , în anotimpul acesta
mi-au îngheţat şi cuvintele
uitate în gândurile care se iau la trântă
prin ninsoare
iar genele îmi tremură
la auzul vocii tale
în întuneric
ai să vezi lumina sfidătoare
ascunsă după ochii care privesc prin tine
căutând o urmă de cântare
-ritmul sacadat al unui suflet
rămas de mult fără suflare

Nu , azi nimeni nu mă ascultă
doar eu aud luna bătând în geam
închid ochii , m-ascund şi mă prefac
într-o ploaie rece

Ninsoare în zori
un străin îşi plimbă
singurătatea pe străzi
iar sufletul lui îngheţat
se sparge acum în mii de bucăţi

Undeva departe ,
cineva îşi cântă tristeţea
atingând corzile unui suflet dezacordat
undeva , cineva cerşeşte iubirea
şi zace trist ,
cu privirea în podea

Hai să

să ne iubim cu reflectoare
pe acoperişurile clădirilor
şi să spunem că azi soarele
a răsărit doar pentru noi
în timp ce oraşul gri
se zbate în noroi

să facem din nori o corabie
şi noi să fim pasageri clandestini
la bordul ei
să navigăm în universul
în care e tot timpul primăvară
şi peste tot miroase a flori de tei

să ne cântăm povestea
care creşte în sufletele noastre
udată de ploile de sărut
să uităm de Cronos
şi să îl transformăm din duşman
în cel mai straşnic scut


hai să uităm de cele pământeşti
sufletele noastre cad acum în gol
unde nu e nici o plasă de siguranţă
şi touşi iată-mă
-pot să şi zbor

Decembrie

Scutură-mi de praf , inima-mi învechită

printr-un cutremur al buzelor tale

aruncă scutul pe care îl porţi cu atâta mândrie

şi oferă-mi sufletul

învelit în hârtie reciclată

Poţi pleca acum

ceva te va aduce mereu înapoi

ochii mei îţi vindecă sufletul

care e atât de plin de vânătăi

Apropie-te , apropie-te tot mai mult

vreau sa-ţi simt pulsul zvâcnind cu putere

Tot ce simţi , se ascunde după un gând

care-ţi tremură pe buze ,

scufunzându-se -n tăcere

Pe strada mea ,

mii de îngeri au căzut

prognoza pentru mâine

prevede o furtună de sărut

Gânduri

Uită-mă acolo unde a început totul

în iarna agăţată în creanga unui copac vestejit

pe scările care duceau spre infinit

Răspunde-mi la întrebări

cu săruturi colorate

cu zâmbete mentolate

cu priviri încălzite la reşou

şi ia-mă de mână

împreună desenăm un ecou

-bătăile inimilor care cântă la unison

Cuvintele de pe buze

ţi le fur

le îngrop într-un sărut

în sertarul gândurilor

care se ascund

după zidurile invizibile

după un alt gând

Mi-e poftă de ciocolată

şi de un film bun

iarna aceasta e un anotimp

mult prea crud

iar în cuptor se coc

sufletele culese din amurg

Azi

Nu , azi zâmbetul nu vrea să stea locului
nicio secundă
şi chipul meu pare un tablou şters
în care doar ochii îţi mai amintesc
de ceea ce am fost odinioară

Pictează-mi sufletul ,
căci nu-mi mai place culoare gri
e precum cenuşa
din care odată m-am trezit
în alt trup
după un alt zid
după ochii care mint
fără teamă ,
fără sfârşit

Găseşte cheia , şi eliberează-mă
trupul mi se transformă-n drog
şi simt
cum mă rătăcesc
în propriul labirint,
şi încep să nu mai simt
fiorii reci , fulgi de argint


Totul capătă un alt sens
cu cât paşii mei se-ndreaptă
cât mai departe de tine
Viaţa are acum un alt înţeles ,
când privesc
dincolo de tot ce-mi aparţine

Numai tu

Ai rămas blocat

în caruselul amintirilor

care se derulează neîncetat

pe ecranul din sufletul tău

Ţi-ai îngropat zâmbetul

în cimitirul regretelor

odată cu sentimentele

atinse de-un blestem ,

şi trăieşti în nepăsare

-în timp ce sufletul tău păşeşte în infern

Deschide ochii , arzi în interior

şi inima se sparge

în cioburi mii ,

color

Fericirea dispare , când apare durerea

Şi chipul tău trist , caută acum mângâierea

Primeşte-mă în sicriul sufletului tău ,

îngheţat de sentimente

şi hai să-l lăsăm pe Cronos

la poarta sărutului

de dincolo de stele

Mister

Lasă umbrele să îţi înfăşoare trupul ,
pe care îl ascunzi în mister
doar o şoaptă mă ajută ,
să aflu ceva despre sufletul tău

Închide ochii , nu vreau să cad în tine
în abisul întipărit pe retină
ştiu , am şi eu o parte de vină
căci cei ce m-au adus aici ,
sunt doar paşii mei

întinde-mi o cursă ,
vreau să cad victimă
în jocul dragostei ,
în cercul imperfect
în braţele străinului ,
ce m-aşteaptă c-un bilet
pentru trenul care duce
spre dulcele infern

Îndrăgostiţii orbi

Stinge lumina şi
aprinde iubirea din sufletul tău
fii orb pentru o clipă
şi vei vedea dincolo de tot ce însemn eu

Prin perdeaua de fulgi ,
îţi zăresc chipul
ochii tăi strălucesc
şi în loc stă timpul

Deasupra noastră
sufletele rătăcite
zâmbesc
şi pentru o clipă ele uită ,
cât sunt de
nefericite
mereu grăbite
în căutarea unui loc de veci
ele se opresc
şi ne ghicesc
viitorul ascuns în fulgii care ne îndrumă paşii
dincolo de tot ce e pământesc

am să te păstrez mereu
la graniţa dintre esenţă şi aparenţă
unde visele sărută realitatea ,
unde îţi simt cel mai tare prezenţa


uită-mă acum
dar păstrează zâmbetul pe care ţi l-am dăruit
aminteşte-ţi de mine
atunci când tristeţea ţi se va întipări pe chip
şi cheamă-mă printre dulci şoapte ,
rosteşte acel alint
ne întâlnim diseară-n vis
şi de data asta uităm de timp

Nu

Iarna găsesc scuze
să caut iubire
în sertarele străine
ascunse în inima
ce-ţi aparţine
pentru o secundă ,
dăruieşte-mi-o şi mie


Să te cuprindă dragostea
aşa cum m-a cuprins pe mine
cu dinţii sigilează ,
o inimă străină
cu ochii-ncătuşează ,
un suflet mai hain
şi peste-ai noştri umeri
iarna-şi varsă al ei venin

În gara pustie
se mai vând încă
vise
aruncate din tren
de cei care-şi iau rămas
şi ei
de la iubite , de la cei
care le ţin sufletul în palme
care-i aşteaptă mereu
în iarnă
cu hrană
pentru sufletul distrus
de ger
şi-ţi cer ,
adu-ţi aminte şi de ei
-săracii cu inimi de oţel
.