pentru tine (3)

Dima,
lasă-mă să cred
că
nu a mai rămas nimic ascuns
între noi, că toate fisurile
prin care
ar mai fi putut ceva să pătrundă
le-am bandajat demult
cu dragostea mea umilă,

lasă-mă să sper, dragul meu,
că încă suntem inocenți,
că vei fi  tot timpul
în centrul
insomniilor și celor mai mari
bucurii ale mele,
lasă-mă
să mă pierd, să mă răzvrătesc
și apoi să mă întorc mereu
să am grijă de tine, să-ți dirijez
reprizele de somnambulism, să te cert
că joci video games
până la epuizare
dar niciodată
pentru că ești copil, să te sărut
de față cu toată lumea,
să te sărut pe ascuns, să te sărut doar
pentru că-mi place așa mult de tine,

Dima,
lasă-mă să cred
că trăim într-o poveste,
că ne-am ascuns sub o pătură magică
și niciun monstru
n-o să ne poată atinge.

Când stai
după mulți ani
goală
în fața lui
și încă tremuri
când îți sărută
constelația de alunițe
de pe piele
să știi
că asta-i iubire,
că nu contează
de la ce fereastră te uiți
și spre ce lume,
că-i frigiderul gol
și prietenii
au dispărut
prin news feed,
că afară plouă și nu ieși din casă
decât
până la job și înapoi
ca printr-un tunel
de teleportare și totuși e ok
când știi că el e acolo și
când
te trezești
și te strecori
pe sub tricoul lui larg
zâmbind
ștrengărește și el îți acoperă cu pupici toată fața
după o noapte lungă și grea
să știi
că asta-i iubire,
că nu-i totul timpul
ca-n poveste și
chiar dacă te-aprinzi
în certuri mici
ele tot timpul
se vor termina
cu gura lui acoperită de gura ta,
da.