mă mut din om în om
dintr-un dumnezeu în altul
asta îmi menţine pielea incandescentă
cioburile într-un perfect melanj
rănile cauterizate
zâmbesc blând şi iubesc cu violenţă bărbatul care
îngenunchează simplu îmi desface nasturii cusuţi pe stern
şi îşi zideşte o lume nouă înăuntru
merg pe un strat subţire de gheaţă
mă abandonez în vicii, în aşteptări
în dorinţe imposibile
riscul îmi creşte adrenalina, moartea mă ţine aproape
îi simt respiraţia toxică în pumni
cineva îmi înscenează viaţa
îmi regizează poveştile film mut alb negru
taie pe viu în mine în ce iubesc
cu alte cuvinte îmi măsoară rezistenţa
duc pe umeri morţi cu trupuri din lemn dulce
obsesii cu 9 vieţi
fobii din cele mai neobişnuite
îmi simt trupul greu în braţele tale
îţi ucid cu seninătate femeile-umbre
tăcerile violete
apun din ce în ce mai adânc
îţi ard rădăcinile te eliberez de tine
mă mut din om în om
dintr-un dumnezeu în altul
pielea mea trebuie să mereu rămână vie
incandescentă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu