miercuri, 15 ianuarie 2014

trembling

mă mut din om în om
dintr-un dumnezeu în altul
asta îmi menţine pielea incandescentă
cioburile  într-un perfect melanj
rănile cauterizate
zâmbesc blând şi iubesc cu violenţă bărbatul care
 îngenunchează simplu îmi desface nasturii cusuţi pe stern
şi îşi zideşte o lume nouă înăuntru

merg pe un strat subţire de gheaţă
mă abandonez în vicii, în aşteptări
în dorinţe imposibile
riscul îmi creşte adrenalina, moartea mă ţine aproape
îi simt respiraţia toxică în pumni
cineva îmi înscenează viaţa
 îmi regizează poveştile film mut alb negru
taie pe viu în mine în ce iubesc 
cu alte cuvinte îmi măsoară rezistenţa 

duc pe umeri morţi cu trupuri din lemn dulce
obsesii cu 9 vieţi
fobii din cele mai neobişnuite
îmi simt trupul greu în braţele tale
îţi ucid cu seninătate femeile-umbre
tăcerile violete
apun din ce în ce mai adânc
 îţi ard rădăcinile te eliberez de tine

mă mut din om în om
dintr-un dumnezeu în altul
pielea mea trebuie să  mereu rămână vie
 incandescentă



Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...