numai tu

tu aluneci sub o distanţă fină
duci pe braţe  lumea mea în lumea ta
şi cu un singur nod
îmi închizi
semicercurile

tu pleci
mergi pe genunchi laşi în urmă firmituri
întinzi mâinile în somn
ca printr-un voal de nisip
şi simţi respiraţia fierbinte
a visului
pe gâtul tău

mai lasă-mă doar o noapte
doar cu ploaia
când dorm goală
trupul meu nu se vrea mângâiat
de nici o mână străină
mai lasă-mă doar o zi
să îţi umple razele
conturul
urme de sare în patul meu
se vor
umplute
cu aripi noi de noapte în vară

să nu crezi

să nu crezi

în anotimpul acesta

în fata morgana ieşind din asfalt la fiecare intersecţie

în nopţile târzii când 

străzile par

pustii

ca după un bombardament

unde toţi par că respiră adânc

cu pleoapele strânse

cu palmele lipite pe piept în formă de cruce

să nu crezi în fetele cu gene lungi

curbate ca un val negru sub care atâţia înecaţi

întind

degete de sârmă printre gratii

din întunericul care îi ţine ascunşi de lume

să nu crezi nici în 

glasul meu 

care sapă în inima ta ca un om care are curajul

să îşi sape singure groapa

şi să se întindă în ea

să nu crezi 

îţi spun

să nu crezi în legile bătute în piatră ale iubirii

când putem inventa

oricând

împreună

altele noi