eyes wide open

uneori nu trebuie nici măcar să închid ochii

să ştiu cum ar fi cu tine

degetele tale tatuându-mi păsări pe piele
cu fiecare atingere

fereastra mea

locul în care îmi fumez ţigările

legănânându-mi de la un plămân la celălalt iubiţii

totul amestecându-se cu o tristeţe asemănătoare cu urletul scheletic al lupilor

în serile de decembrie

aşa sunt eu acum

caut luna pe cer şi mă gândesc că poate eşti şi tu undeva acolo

cu degetele murdare de cerneală

scriindu-mi frenetic

iartă-mă, sunt vinovată pentru toate nopţile  nedormite

de buzele muşcate involuntar

şi de gândurile în care îţi doreşti

să întinzi capcane buzelor mele

nu vreau să te ucid vreau doar să rămân mereu
frumoasă

chiar dacă asta ar însemna să devii

ca un om căruia i s-a furat umbra

în nopţile acestea
fug pe furiş în gară în cămaşa de noapte
şi bocanci
pentru că trăirile mele încep acolo unde
somnul îşi întinde degetele peste ochii tăi
şi jefuiesc trenurile de vise
sperând că te voi putea găsi
în mintea altei femei
mai viu şi mai adevărat
ca ultima dată când te-am întâlnit
eram atât de grea în braţele tale
m-ai târât până la o margine de poveste
şi mi-ai golit buzunarele de pietre
iar eu ţi-am vorbit pentru toate momentele când
mi-am urât tăcerea

black pearl

sunt nopţi când ne scufundăm împreună
în acelaşi vis
ca într-o mlaştină
şi tu îmi cunoşti toate temerile
şi ştii că umerii mei sunt ancore
pentru orice rătăcire a ta



dar tu eşti doar

un fir de nisip

în jurul căruia am construit

ca o scoică

o perlă neagră

de aceea când te ating
port mănuşi negre
pielea mea rece care a mângâiat atâta timp umbre
te-ar îndepărta
de aceea îmi învelesc cuvintele
în hârtie
să le dezlegi înţelesul
ca şi cum ai ghici într-o palmă bătrână

dacă vrei să te desprinzi de mine
fă-o încet
ca un melc care alunecă leneş din cochilia sa
ca un amant care se strecoară pe la capătul patului
înainte să devină un vis care se ascunde în spatele minţii
la prima rază a dimineţii

Cea mai frumoasă

cea mai frumoasă dintre umbre să fiu
să mă strecor din cămăşile tale
dezlipind totodată cu degete chimice
toate mângâierile 
dezvelindu-ţi rănile
lăsându-le să strălucească în întuneric

să mă cauţi în fiecare sticlă de alcool

crezând că într-o ultimă înghiţitură îmi vei afla numele

să mă poţi striga

ca şi cum eu m-aş ascunde într-o aşteptare 

undeva foarte aproape de tine

abia trezită uneori dintr-un vis care nu-mi aparţine

mereu dulce şi fără păreri de rău

sperând că mă vei găsi înainte ca lumina

să`mi  ştergă şi ultimele amprente

pentru că cele mai vii obsesii
sunt incizii subţiri care se vindecă
doar cu apă rece
eu sunt o rană veche
care apare şi dispare
ca un puls neregulat
o bulă de aer injectată în vene
care încă îţi caută legată la ochi
inima

Acolo

vino 

în camera fără uşi

să îţi fiu eu singura evadare

să îţi arăt cum se poate construi o dragoste

în jurul unei frânghii

de care ne ţinem împreună cu dinţii

când tot ce ne mai desparte
e întunericul de dinainte
să ne cunoaştem


să îţi rostesc numele
strivind fiecare literă între limbă şi dinţi
ca pe un blestem
ca pe o rugăciune
iar tu să mă săruţi confidenţial
ca şi cum ai vrea să mă ascunzi
de ochii lumii

dar tot ce am acum  e
un cerc în mijlocul altui cerc
prin care alerg şi strig
sperând că tu îmi auzi 
prin pereţi
 bătăile tot mai puternice
ale inimii