dubioza kolektiv

 şi-am fost şi noi acolo, trupuri electrizate

între zidurile cetăţii, dezastru hormonal şi

muzică tare, pogo
în care
adolescente palide
cădeau ca popicele
şi
aveau pielea arsă de ţigară,
am fost şi noi acolo şi
am simţit că aparţinem de ceva mai mare
şi important, un fel de transă în masă,
un fel de intimitate stranie, plăcută,
şi eu
nimfă neagră, radiind
între atâtea,
şi tu
uluit
că sunt a ta.

ace

Simt capul greu,
o minge de bowling
într-un impact continuu,
 apoi
strâng schijele de pe podea,
din pereţi,
din
sângele tău,

le adun, le lipesc
şi mă prefac că sunt  toate din nou la locul lor,

că totul e real, real, real,

la fel de real
ca scheletul ăsta pe care-l car după mine şi pe care nimeni altcineva nu-l vede,

ca
soarele de smoală de pe retină, dimineaţa,
pe stomacul gol,
când totul e atât de străin
şi de ce nu ar fi,

simt capul greu,
ace, ace, ace
sunt
o păpușică vodoo
în mâinile
cuiva
care mă urăște rău,


iartă-mă,
iartă-mă,

și
apoi

mai du-te
naibii.

cheers darlings!

mi-am promis
că o să blochez totul
într-o pânză  de indiferență
 c-am să le-nvăț mișcările
și-am să râd cu ei
și-am să-i seduc
cu
inocența mea și
provincialitatea


acum
când
suntem atât de aproape
de extincție
cu toate emisiile de carbon
reînceperea  pescuitului comercial
al balenelor
în Japonia
moartea tăcută
a albinelor
toată plictiseala de prin news feed

acum
când sunt conștientă de
triviala mea tinerețe
nu am nimic de pierdut
nu dețin nimic
și asta mă face să fiu
cu adevărat
liberă


am să mă mut
dintr-un loc în altul
și-am să las în urmă
câteva mici crime
câteva iubiri abia începute
în nori pufoși de praf și confuzie

Mă trezesc în căsuța de piatră
scufundată în ceața absurda, insulară,
cu un zâmbet care nu mai e al meu,
părul onix
acoperind
creierul ca o termitieră care se zbate să
găsească
geometria serenității,
un plan de evadare plauzibil,
sau măcar
punctul acela care să schimbe cu ceva
mecanica lucrurilor,

dar
ma trezesc si totul e anost si aerul e greu,
bile mici de plumb imi perforeaza plamanii, inspir, expir,
dau perdelele la o parte si sper la o raza de soare sa sparga monotonia,
un deget urias sa apese
de undeva
dintr-un univers paralel
butonul Exit Game,
sa nu mai simt ca altcineva imi
regizeaza alegerile,

ma trezesc
si nu vreau sa ma trezesc uneori,
mi s-au scurs ultimele procente de energie
printre degete,
am visat un poem perfect pentru noi,
as vrea sa locuim acolo,