iubita sihastră

departe

în nordul visului său

stă învelită în voaluri islamice

iubita sihastră 

îi desface inima ca un ceasornicar iscusit şi respiră
prin orele de singurătate pentru el îi mângâie sângele cu mâini coapte în soarele verii
şi i se prelinge
vie şi îndrăgostită
prin mecanismele fiinţei ca aerul care pune în mişcare morile de vânt

sihastră cu trup de mercur
stă cu genunchii îngropaţi în ţărmul mării şi în rugăciuni nerostite
îi aminteşte lui dumnezeu de bărbatul cu ochi în care ar putea încăpea
toată tristeţea lumii


ea locuieşte departe, departe
într-o lume fără gratii cu vedere spre mare
pune numele iubitului în gurile sirenelor şi de acolo
îl cheamă cu glasul lor