Toamna viselor

Te caută vântul
dinspre miază-noapte
Să-ţi şoptească-n gânduri
că te-am iubit odată
Te cheama cocorul ,
de pe plaja goală
Să-ţi cânte despre
cum era odinioară

Şi frunzele coapte ,
în căderea lor
Te cheamă la dans ,
sub umbrela ploilor
Iar luna albastră din ochii tăi ,
Ciopleşte o poveste
despre noi doi

Şi plouă afară
Şi e cald
Şi e frig
Iar în casă ,
o seară de vară
Cerul ramâne infinit
Şi gandul e rece
Şi gândul e blând
Întreaga-mi viaţă o văd
prin faţa mea trecând
Din tot ce a fost ,
a rămas sărutul
şi acea lacrimă în vânt

Sub umbrela realităţii mă adăpostesc
de ploaia viselor
Şi plâng .

Ai trezit în mine
o aripă ,
un fulg ,
o firimitură de amintire
vie ,
nespus de vie
în continuă cădere
în golul din sufletul pătat
de vreme
.

Picături de rouă ,
prelinse pe-un picior dezgolit
Firişoare de iarbă ,
s-au strecurat printre degete
alunecând
în vid

Obrajii reci ,
s-au înroşit când te-am privit
Iar săgeţile din privirea ta ,
au ratat un punct ochit
/ Ţinta era
un mădular îngheţat ,
de trecutul infantil ./

Prin ploaia de iulie ,
am alergat
sub un cer străin
Am dansat sub luna plină ,
sub privirea unui necunoscut
meschin
cu ochii de astru ,
băiatul sihastru
Veşnic calator
Un
suflet voiajor .

A venit toamna acum ,
acoperă-mi inima cu umbra unui sărut color .

Versuri

Ţi-am scris nenumărate versuri ,
cu gândul că mă vei auzi
în tăcerea mea
Şi că în neliniştea mea ,
îţi vei găsi
într-un moment
liniştea
Te-am colorat în mii de feluri ,
sperând
că ploaia te va şterge
te va purifica
Şi te-am însemnat în paginile mele
cu roşu aprins
să nu te pot uita .

Am fugit in nestire
sperând că mă vei inţelege ,
în confuzia mea
M-am rătăcit în propriul labirint
al minţii
sperând că mă vei căuta
să te pot păstra

Dar nu ,
nu a fost aşa .

În propria-mi naivitate ,
am crescut fructul
unei iubiri ludice
ne-am izolat în cochilia unui surâs
la poalele unui destin fără apus
captivi ai cantecului toamnei
, la sfarşitul lunii lui august .

Ridicăm mâinile spre cer ,
să prindem între palme ,
culorile din curcubeu
Facem o piruetă ,
şi dansăm vals
un doi trei
un doi trei
ne inchinăm în faţa
măreţului zeu .

În cântecul greu desluşit
m-am regăsit ,
privind printr-o oglindă moartă
Un trup mic şi dezgolit
şi un surâs grav , proaspăt cârpit
pe un chip naiv şi prost cioplit .