nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă
mi-e dor de varianta mea neșlefuită de pe la 20
mi-au dispărut din super-puteri
și nu știu pe cine sau ce să dau vina
poate pe confort sau pe faptul că am ieșit
din raza a tot ce cunoșteam
sau pentru că mă transform
și aceste elemente
aceste perspective
îmi sunt total străine
rămâne doar să aștept
ca moleculele să se aștearnă grațios
în forma nouă
să îmi accept noile trăiri
între timp
în deriva emoțională în care mă aflu
stau și privesc
cum vara cu valurile ei extreme de căldură și lentoare
de răzvrătire și întrebări
îmi atinge ușor gleznele- coada pufoasă a unei pisicuțe care se alintă.
