au trecut nopţile cu ochi galbeni fosforescenţi de febră
cu buze sărate şi tremur involuntar
le-am împins pe apă la vale în corăbii albe de hârtie
în locul lor
mi se lipesc de piele transpirate şi reci
ca nişte muribunde
momentele de confuzie matinală, abandonările şi retragerile
promisiunile tale cu gust amar, sovietic
mă fac mică mică
atât cât să încap
într-un pahar de absinth
mă decolorez mă desfac în mii de viespi ameţite
ascult vocea bărbatului cu degete lungi ca nişte ace de croitorie
îl las să mă coase să mă descoase
să mă înţepe în inimă
din dragoste
ca atunci când împleteşti sânge cu praf
nu-i nimic, există viaţă şi acolo
dar uite, dragostea de mâine îmi zâmbeşte din fereastră
de după gratii
şi încă are ochii tăi
să nu-ţi fie teamă, nu am să te părăsesc
sunt o pasăre rară
am cuibul făcut la tine înăuntru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu