Cerul se întunecă,
sub el orașul tremură,
tremurăm și noi în pături,
cu o ceașcă de ceai în mâini,
obosiți de-atâtea
hârjoneli infantile,
dăm scroll pe web
și aș putea renunța oricând la asta
în favoarea
unui scroll
pe pielea ta, din vârful degetelor
de la picioare
până în barba deasă, întunecat roșcată,
de viking,
să fac vârtejuri și să mă pierd,
să uit de uk și imigrare,
de copacii înfloriți și de cum
o părăsim cu toții, pe rând,
pe mama.

happiness

Sunt fericită.

sunt fericită și spun asta cu voce tare,

din ce în ce mai tare,

ca să mă conving;

vârcolacului i-au căzut dinții

în palma mea mică,

mie

mi s-au ivit din nou rădăcinile negre

de sub vopseaua roșie,

sub care m-am ascuns, când credeam că

asta va însemna resetare și nu a fost,







sunt fericită de parcă

aș fi pe tratament, totuși sunt lucidă

și e ciudat

când în jur toți parcă

stau în cerc

cu mutre posomorâte

ca la funeralii,




dar

eu sunt fericită

și fluier

și țopăi

prin păduri radioactive și cartiere industriale,

printre reziduuri comuniste,

prin foste gări

imperialiste

și tu ești fericit

ca un țânc care a dat de o acadea uriașă,

multicoloră,

hipnotizantă.

HD

Fac curat în imbox, șterg mail-uri nevinovate
și spam-uri
și mi-aș dori
să fie la fel de ușor
să trimit la recycle tot ce-mi
virusează mintea, să păstrez
doar calmul și fericirea,
fragmentele
de memorie care încă-mi electrizează
pielea,
ar fi mai simplu
să fiu
un haos legat cu șuruburi
și piulițe, cabluri și metal
rezistente,
noaptea să-mi sting
toate luminițele
și să plutesc
în eter, să te iubesc
matematic și să-ți dedic
ecuații, să mă poți deschide
 și să vezi singur
dezastrul pe care știu
să-l ascund atât de bine,


ar fi mai simplu, ar fi
mai
adevărat,
oricum mâinile mele
sunt tot timpul
la fel de reci
ca o
bucată
de metal,

oricum suntem cu toții
absorbiți
în universul artificial,
criptic,
și cablurile
cresc prin noi
ca niște rădăcini,

pune degetul aici,
apasă pe buton
și dă-mi
restart.

conform cercetătorilor britanici (dragostea)

Conform oamenilor de știință,
dragostea noastră a murit
acum câțiva ani. Așa au stabilit ei,
câțiva tocilari
de prin UK sau Singapore,
că tot ce trece de 2 ani și ceva
nu e decât o minciună,
un fel de iluzie călduță,
o psihoză sau obsesie, sau poate
partenerii au un fel de retard emoțional.
Tind să cred
că noi avem un pic din fiecare sau poate
dragostea noastră
e pasărea aceea
care continuă
să se zbată și să fugă prin grădină
fără cap. Un fel de ciudățenie a naturii,
un experiment din aria 51, Nevada,
care a eșuat lamentabil.

Conform oamenilor de știință,
aș fi trebuit să te fi părăsit
acum câțiva ani,
să fi aruncat câteva grenade
unul în inima celuilalt, cineva să fi suferit
mai mult,
cineva să se fi vindecat mai repede,
apoi să ne fi făcut
cont pe Tinder, că doar
dragostea e futilă, efervescentă, explozivă
și cu termen de expirare.


Conform oamenilor de știință,
dragostea noastră e o glumiță,
așa că hai,
să-i facem să se tăvălească pe jos,
să
crape  toți
de râs.