Delirium

zicea

//plouă peste inimile noastre deja rănite

cu cioburi de sticlă // cerul e nemilos .

zic

să ne mărtusisim

acum

dar nu , sunt atâtea umbre în jur

şi pereţii

atât de aproape

încât

le aud şoaptele răutăcioase

zgâriind vopseaua

M. are genunchii juliţi

are vânătăi pe suflet

şi-a înghiţit egoul

apoi a cerut iertare , plângând .

i-am spus

//opreşte-te

ai să te usuci //

nu m-a ascultat

şi s-a stins

uitând

că m-a cunoscut vreodată

mie mi-au crescut în suflet

dinţi de oţel

de care mă rănesc

de fiecare dată când încerc să alung

o altă jumătate de suflet

care vrea să-şi facă loc

în garsoniera aceasta îngustă

delir indus

de o piesă lipsă / indiferentă

azi mă simt din nou incompletă

Experiment

îmi aşez instrumentele de iubit

pe masa tăcerilor noastre

îmi golesc încăperile inimii

şi fac loc

pentru un nou vizitator

care va rămâne sigur peste noapte

las ferestele deschise

din când în când

un cocor se aşează în primul rând

şi ia parte

la experimente chimice făcute de noi

de pe urma cărora

m-am ales cu multe răni

în nopţile când oarbă

mutilată de dorinţe

de nevoi

m-am împiedicat de tine

pe o stradă oarecare

sunt urme de cădere

care nu se şterg

pe obrazul meu sărutul lui Iuda

arde mai tare ca niciodată

te simt slab , confuz

rănit

eu te iubesc aşa , tăcând

îngenunchează acum

şi cere-ţi iertare

Charmes

el iubea femeile tatuate

încinse cu jar aprins pe suflet

atinse de braţele demonice

ale artiştilor care şi-au pus amprenta

pe fiecare parte din trupurile lor

dezgolite

insipide

muzele se vând cel mai bine

la colţ de stradă

ca nişte droguri din care gustăm cu toţii

ca din delicatesele

de pe străzile franţei

în zilele ploioase de la inceputul lunii

în oglinzi retrovizoare

îţi întâlnesc privirea

începe un nou război

cuţite şi săgeti de foc

iar eu am încetat de mult să mă apăr

poate ca felul meu ciudat de a fugi de tine

nu a fost decât o încercare eşuată de a

păcăli destinul

care ne-a adus împreună

uneori mi se pare că suntem din nou străini

dar din umbră

vindeci orice gând rănit de gloanţele minţii mele

care neagă orice rătăcire a ta

în realitatea aceasta diformă

el iubea o singură femeie

cu păr de culoarea castanului copt

în mijlocul verii

cu buze roşii şi imagine neclintită

de muză de prin părţile franţei

şi-o închipuia trăgând adânc în piept

din ţigara dorinţelor

care îi înecau chipul într-un voal

mistic / fumuriu

iar azi e ziua când sufletul meu pleacă în exil

Scars

stigmate de benzină pe piele

mi se încolăceau pe braţe ca şerpii de la circ

din filtrul ţigării ieşea fantoma de la operă

cântând ceva de bach

iar noi dansam pe tâmpla unui beţiv oarecare

obsesiile le ţin în lanţuri

cu dinţii mă agăţ de tine

plutesc intr-o barcă fără vâsle

voi rămâne veşnic cenuşăreasă

un chirurg îndrăgostit - un braţ puternic scormonind prin cutia toracică

după o inimă care nu mai este de găsit

iar ochii tăi ard mai tare ca niciodată

în noaptea aceasta din iunie

c`est moi qui te adore

c`est moi qui ne te connaître pas

între noi e zidul berlinului

de care ne rănim de fiecare dată când vrem să ne atingem

să ne iubim

iar florile de mai încet

încet

se sting

Quelqu`un ma dit

funeral song

- două molii uitate în sacoul îmbrăcat de un cadavru

hippiot

am propria frecvenţă de radio

unde se dfuzează doar chansons d `amour

dintr-o vară pluriliniară

ca destinul pe care îl am desenat în palme

infinitul e doar o formă de artă

dictată de un zeu mistic dispărut

în teoria conspiraţiei

iar povestea mea doar un fir de aţă

înfăşurat

de-a lungul sufletului tău

quelqu'un m'a dit que tu m'aimais encore

las minciuna aceasta să se odihnească în cuibul unui vierme de mătase

metamorfoză

iar mâine direct din coaste au să-mi crească aripi

căzătoare

ca stelele de pe cerul altcuiva

Trip

translucent

licăreau ochii tăi ca două meduze pe pielea oceanului

vedeam prin tine ca printr-un ciob de sticlă

uitat la locul unei crime de unde te-ai evaporat

reacţii chimice

şi lipseşte elementul x de pe fundal

jazz într-o doză mortală

se propagă în sufletele noastre

dornice de o nouă aventură

clandestini la bordul corăbiilor de croazieră

fantome ale verii în declin

ecouri dezacordate cu gust marin

şi ne piere pofta de mâncare

ne luăm rămas bun de la piratii din caraibe

luăm un taxi spre paris

facem bungee jumping de pe podul viselor noastre

suspendate

de tavan

şi trecem unul prin altul

ca săgeata albastră care duce la Praga

Anomalii

uneori aş vrea sa fim din nou străini

să adunăm toate secundele într-un cerc

să se învârtă împreună într-un nonsens

al uitării

înr-o corabie a tăcerii plutesc în derivă

ce usor e să alungi vraja unei iubiri fictive

ce uşor e să aşterni un nou personaj pe hârtie

bărbatul albastru din cerneală se ridică

îmi injectează în artere un drog al iubirii

şi mă lasă dormind dimineaţa

neînvelită

trezeşte-te

gloanţe de plumb îmi cad de prin gene

am pielea arsă de cuvinte

căzute din gura bărbatului chimic

pe care l-am găsit dormind învelit între două pagini de jurnal

azi e ziua însemnată cu roşu în calendar

"nu credeam că am să vindec 6 miliarde de inimi rănite deodată

dar m-am descurcat ."

Part time job

în cranii sparte

ne aprindem lumânări

deschidem cavourile în care ne-au stat sufletele ca nişte păpuşi de porţelan

uitate în debaraua magazinului de antichităţi

a valse of true romance

ne îmbrăcăm în trupuri de unică folosinţă

păcatele le sfărâmăm de stânci

marea se colorează în roşu aprins

căci sângerează naufragiaţii abandonaţi

în stomacul văduvei albastre

iar noi îi pescuim şi îi aruncăm

pe locurile noastre goale

din sălile de teatru ale infernului

nu avem nume , doar cicatrici adânci săpate în suflet

care ne închid uneori într-o pagină de ziar

în care ne-a fost anunţată moartea

ca un tun care aruncă săgeţi de foc

spre inimi străine

pe care le culegem noi acum cu îngerii din râul Styx

raiul e o destinaţie de vis

în timp ce iadul se transformă în abis

pentru a putea cuprinde tot întunericul din lume

Accident

eu am uitat să mă rog

şi totuşi

pe demonul albastru

îl implor

să mă primească în braţele sale

smoală

din ochii mei curge

ca un râu

poluat de amintiri neoxidate

care plutesc la nesfârşit

ţinându-se la suprafaţă

înecând orice altă speranţă

de viitor

treptele nu mai ajung la cer

se năruie toate în jurul meu

cutremur în visele mele

şi realitatea

mi se pare doar o glumă proastă

din care nu vreau să gust

un accelerat de gânduri

se izbeşte de zidurile minţii mele

accident feroviar

intersectări de plumb şi de regrete

şi numele meu pe buzele străinilor care citesc ziarele vremii

La femme qui t`aime

eu nu sunt ea

eu nu sunt femeia care îşi umple buzunarele cu regrete

vagoane întregi de slăbiciune

cu lanţuri care leagă obsesii

de gâtul soldaţilor care şi-au pierdut vestele antiglonţ

în jocul acesta al amăgirii

şi nu , nu ştiu de unde vin

probabil dintr-un infern scurtcircuitat

de prea multe suflete aflate în exil

şi nu, nu am să mai vin

în închisoarea aceasta în care te-am iubit

ca pe un actor mereu grăbit

să adune cât mai multe jumătăţi de suflet

şi doar eu îmi vând visele

la chioşcul de la colţul străzii

pentru că stau orbii la rând

să guste din lumină

cum gust eu uneori din sufletul tău

când îl dezbraci de parfumul zilei de ieri

" neconvenţional de frumoasă " îmi spui

şi eu

te cred

te-ai golit de confesiuni

şi totuşi sunt atâtea semne de întrebare

tăcerea e cea mai bună armă

în războiul dintre noi

nu vrea să te cunosc , nu vreau să mai adorm

cu tine agăţat de fiecare gând al minţii mele

Confused

sunt aerul pe care îl străpungi

cu elici ascuţite

/ regretele tale /

tocmai când căzusem pradă unui viciu

/ tăcerea /

care mă lasă uneori fără apărare

cine eşti tu ?

eşti demon , eşti alinare

eşti reflexia mea

într-o oglindă murdară

dar vreau să te-ating

să nu dispari

de azi sunt oarbă

şi nu vreau să te întorci acum

căci îmi doresc să nu fi plecat niciodată