Charmes

el iubea femeile tatuate

încinse cu jar aprins pe suflet

atinse de braţele demonice

ale artiştilor care şi-au pus amprenta

pe fiecare parte din trupurile lor

dezgolite

insipide

muzele se vând cel mai bine

la colţ de stradă

ca nişte droguri din care gustăm cu toţii

ca din delicatesele

de pe străzile franţei

în zilele ploioase de la inceputul lunii

în oglinzi retrovizoare

îţi întâlnesc privirea

începe un nou război

cuţite şi săgeti de foc

iar eu am încetat de mult să mă apăr

poate ca felul meu ciudat de a fugi de tine

nu a fost decât o încercare eşuată de a

păcăli destinul

care ne-a adus împreună

uneori mi se pare că suntem din nou străini

dar din umbră

vindeci orice gând rănit de gloanţele minţii mele

care neagă orice rătăcire a ta

în realitatea aceasta diformă

el iubea o singură femeie

cu păr de culoarea castanului copt

în mijlocul verii

cu buze roşii şi imagine neclintită

de muză de prin părţile franţei

şi-o închipuia trăgând adânc în piept

din ţigara dorinţelor

care îi înecau chipul într-un voal

mistic / fumuriu

iar azi e ziua când sufletul meu pleacă în exil