eu am uitat să mă rog
şi totuşi
pe demonul albastru
îl implor
să mă primească în braţele sale
smoală
din ochii mei curge
ca un râu
poluat de amintiri neoxidate
care plutesc la nesfârşit
ţinându-se la suprafaţă
înecând orice altă speranţă
de viitor
treptele nu mai ajung la cer
se năruie toate în jurul meu
cutremur în visele mele
şi realitatea
mi se pare doar o glumă proastă
din care nu vreau să gust
un accelerat de gânduri
se izbeşte de zidurile minţii mele
accident feroviar
intersectări de plumb şi de regrete
şi numele meu pe buzele străinilor care citesc ziarele vremii
2 comentarii:
imi pare rau ca nu las comment merue la fiecare postare, dar o citesc. o citesc caci toate mi-s drage:x
iar legata de tren e poezia asta...
Motivul pentru care scriu foarte des despre trenuri , vagoane , marfare şi altele de acest tip este datorită faptului că locuinţa mea se află doar la câţiva metrii de o gară . Îţi mulţumesc că mă citeşti , comementurile sunt de prisos pentru că ai dovedit de multe ori că mă apreciezi .
Trimiteți un comentariu