miercuri, 1 iunie 2011

La femme qui t`aime

eu nu sunt ea
eu nu sunt femeia care îşi umple buzunarele cu regrete
vagoane întregi de slăbiciune
cu lanţuri care leagă obsesii
de gâtul soldaţilor care şi-au pierdut vestele antiglonţ
în jocul acesta al amăgirii


şi nu , nu ştiu de unde vin
probabil dintr-un infern scurtcircuitat
de prea multe suflete aflate în exil
şi nu, nu am să mai vin
în închisoarea aceasta în care te-am iubit
ca pe un actor mereu grăbit
să adune cât mai multe jumătăţi de suflet



şi doar eu îmi vând visele
la chioşcul de la colţul străzii
pentru că stau orbii la rând
să guste din lumină
cum gust eu uneori din sufletul tău
când îl dezbraci de parfumul zilei de ieri
" neconvenţional de frumoasă " îmi spui
şi eu
te cred


te-ai golit de confesiuni
şi totuşi sunt atâtea semne de întrebare
tăcerea e cea mai bună armă
în războiul dintre noi
nu vrea să te cunosc , nu vreau să mai adorm
cu tine agăţat de fiecare gând al minţii mele

Un comentariu:

Trubadurul Vesel spunea...

mă bucur că am mai descoperit pe cineva care scrie deosebit :) bravo!

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...