sunt aerul pe care îl străpungi
cu elici ascuţite
/ regretele tale /
tocmai când căzusem pradă unui viciu
/ tăcerea /
care mă lasă uneori fără apărare
cine eşti tu ?
eşti demon , eşti alinare
eşti reflexia mea
într-o oglindă murdară
dar vreau să te-ating
să nu dispari
de azi sunt oarbă
şi nu vreau să te întorci acum
căci îmi doresc să nu fi plecat niciodată
Un comentariu:
sa fie pentru prima oara cand vad acele parenteze ca niste indicii??
...
interpretarea, sugestia e totul.. intr-o poezie:)
frumos!!
Trimiteți un comentariu