în cranii sparte
ne aprindem lumânări
deschidem cavourile în care ne-au stat sufletele ca nişte păpuşi de porţelan
uitate în debaraua magazinului de antichităţi
a valse of true romance
ne îmbrăcăm în trupuri de unică folosinţă
păcatele le sfărâmăm de stânci
marea se colorează în roşu aprins
căci sângerează naufragiaţii abandonaţi
în stomacul văduvei albastre
iar noi îi pescuim şi îi aruncăm
pe locurile noastre goale
din sălile de teatru ale infernului
nu avem nume , doar cicatrici adânci săpate în suflet
care ne închid uneori într-o pagină de ziar
în care ne-a fost anunţată moartea
ca un tun care aruncă săgeţi de foc
spre inimi străine
pe care le culegem noi acum cu îngerii din râul Styx
raiul e o destinaţie de vis
în timp ce iadul se transformă în abis
pentru a putea cuprinde tot întunericul din lume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu