îmi aşez instrumentele de iubit
pe masa tăcerilor noastre
îmi golesc încăperile inimii
şi fac loc
pentru un nou vizitator
care va rămâne sigur peste noapte
las ferestele deschise
din când în când
un cocor se aşează în primul rând
şi ia parte
la experimente chimice făcute de noi
de pe urma cărora
m-am ales cu multe răni
în nopţile când oarbă
mutilată de dorinţe
de nevoi
m-am împiedicat de tine
pe o stradă oarecare
sunt urme de cădere
care nu se şterg
pe obrazul meu sărutul lui Iuda
arde mai tare ca niciodată
te simt slab , confuz
rănit
eu te iubesc aşa , tăcând
îngenunchează acum
şi cere-ţi iertare
2 comentarii:
Superb poemul!:]
Scrii superb:X O sa te uramresc:D
Uite aici si blog.ul meu http://aimee-umbre.blogspot.com/. >:D<
Trimiteți un comentariu