să ne iubim cu reflectoare
pe acoperişurile clădirilor
şi să spunem că azi soarele
a răsărit doar pentru noi
în timp ce oraşul gri
se zbate în noroi
să facem din nori o corabie
şi noi să fim pasageri clandestini
la bordul ei
să navigăm în universul
în care e tot timpul primăvară
şi peste tot miroase a flori de tei
să ne cântăm povestea
care creşte în sufletele noastre
udată de ploile de sărut
să uităm de Cronos
şi să îl transformăm din duşman
în cel mai straşnic scut
hai să uităm de cele pământeşti
sufletele noastre cad acum în gol
unde nu e nici o plasă de siguranţă
şi touşi iată-mă
-pot să şi zbor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu