În prăpastia viselor
alunecăm
şi în fundal
o vioară se scufundă
în oceanul din ochii tăi
un steag alb flutură
e timpul să ne predăm
ceva e acolo ,
e ceva ce de mult
noi aşteptăm
un tren pleacă din gară
cu tot cu sufletele noastre pline de rugină
ne legănăm trupurile goale
pe şinele negre , infinite
o mlaştină mi-e sufletul
şi gândurile -
un roi de albine
la colţ de stradă
pe trotuar
eu aştept străinul
răpeşte-mi teama
schimbă-mi destinul
căci de azi blestemul
m-a ajuns din urmă
speranţa mi-am vândut-o în piaţă
pe jumătate de kilogram de fericire
dar aşa ca şi cu pâinea
s-a terminat înainte să mi-o pun în gură
închid ochii acum , aprind o lumânare
cerul e mai aproape de mine
închid ochii , m-ascund
şi-ţi spun
-te aştept în veşnicie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu