marți, 7 decembrie 2010

Azi

Nu , azi zâmbetul nu vrea să stea locului
nicio secundă
şi chipul meu pare un tablou şters
în care doar ochii îţi mai amintesc
de ceea ce am fost odinioară

Pictează-mi sufletul ,
căci nu-mi mai place culoare gri
e precum cenuşa
din care odată m-am trezit
în alt trup
după un alt zid
după ochii care mint
fără teamă ,
fără sfârşit

Găseşte cheia , şi eliberează-mă
trupul mi se transformă-n drog
şi simt
cum mă rătăcesc
în propriul labirint,
şi încep să nu mai simt
fiorii reci , fulgi de argint


Totul capătă un alt sens
cu cât paşii mei se-ndreaptă
cât mai departe de tine
Viaţa are acum un alt înţeles ,
când privesc
dincolo de tot ce-mi aparţine

Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...