Nu , azi zâmbetul nu vrea să stea locului
nicio secundă
şi chipul meu pare un tablou şters
în care doar ochii îţi mai amintesc
de ceea ce am fost odinioară
Pictează-mi sufletul ,
căci nu-mi mai place culoare gri
e precum cenuşa
din care odată m-am trezit
în alt trup
după un alt zid
după ochii care mint
fără teamă ,
fără sfârşit
Găseşte cheia , şi eliberează-mă
trupul mi se transformă-n drog
şi simt
cum mă rătăcesc
în propriul labirint,
şi încep să nu mai simt
fiorii reci , fulgi de argint
Totul capătă un alt sens
cu cât paşii mei se-ndreaptă
cât mai departe de tine
Viaţa are acum un alt înţeles ,
când privesc
dincolo de tot ce-mi aparţine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu