darko

Noi, cei cuprinşi de sevraj
şi
de magia oraşului,
 cu crâşmele lui  negre şi hieroglifele fiecăruia
de pe zidurile toaletelor
şi marile
revelaţii înecate în vomă,

noi, tinerii nocivi şi pervertiţi,
refugiaţi
în găuri
de vierme
călduroase
în care ne pierdem şi visăm
cu cruzime,

din care ne târâm apoi seduşi
de analgezia imaginarului
direct
cu ţestele în pereţi, crăpându-le,

căutând disperaţi
măştile acelea hidoase
de oameni,

noi, torţionarii
celor pe care îi iubim
şi nu-i iubim
intrăm
ca nişte căpuşe în inimile
tuturor
şi rămânem.

optimistique-moi

Acest microcosmos al nostru

pentru care

am părăsit lumea şi cele sfinte,
unde dinţii ascuţiţi, metalici,

au devenit
inutili,

unde ne-am refugiat
pervertiţi şi nocivi
să ne albim sângele
şi memoria,

această cutie
neagră
unde soarele e un glob disco
şi frica
îşi retrage curelele din jurul plămânilor
şi respiraţia
nu mai doare,

da,

această dragoste în care ne mişcăm
despuiaţi şi copilăroşi,

dragul meu,

e singura salvare a noastră.

switch

O să rămân o vreme aici,

cu capul descusut  în palme, 

şi cineva o să se joace cu întrerupătorul,

şi o să treacă mult timp

până o să-mi revin.

Nu mă aştepta, sunt într-un loc
în care nu mai am nevoie de carcase, şi e o muzică bolnavă
pe fundal, un frig care intră în mine
şi conservă toate părţile sănătoase,
ziduri moi de care mă lipesc
ca de barba ta lungă de sălbatic şi doliu,

niciun om şi nicio apropiere,
un somn alb de ospiciu şi
o hologramă care-mi ţine de urât
în minte,

nu mă aştepta,

sunt egoistă,
sunt rea,
sunt ce ai ales.

21.jackpot

Doar 21 de ani şi simt deja că-mi ajunge.
 Cu toate astea
învăţ să-mi rezist, să nu mă zdrobesc
sub maşini, când alerg prin oraş,
urmărită de o boală imaginară.

Nu mă poţi învinovăţi de nimic,
eu iubesc tragic şi dau dracului la fel de uşor pe oricine
îmi greşeşte. Simt pericolul cum simte
câinele omul rău prin aer
şi fug spre el
să-l îmbrăţişez ca o capcană. Tandru
şi  până la sânge.

Nu pot opri asta. Cineva mă loveşte cu pumni furioşi
în plex, în stomac, apoi suflă în gura mea ca într-o pungă de hârtie
până se calmează totul.
Mâine o să o ia de la capăt,
aici, în colţul ăsta de întuneric unde
fiara care a crescut pe dedesubt suportă pentru mine totul.

Oricât aş ţine ochii închişi,
senzaţia asta nu o să dispară.

 Dinţi de şobolan scârbos îmi
rod circuitele minţii, cândva
o să-l mănânc şi eu pe el.








.

exhibit no.1

Ce o să mai rămână
din noi,
iubitule,

oase, păr şi unghii
aşezate după frumoasa
geometrie  a morţii,
poate un volum de poezie bună,
citită cu voce tare, brutal, după un pahar de absint
şi un pachet de kent rusesc, în nopţile negre
ca filmele lui kubrick în care
ne-am văzut feţele desfigurate  şi am învăţat
să le iubim,

câţiva oameni în care am avut curajul să credem, care ne-au făcut
să ne fie ruşine cu dramele noastre mici,
de la care
am învăţat cum să ne scoatem
viermii din inimi şi cum să
coasem găurile acelea,

cărora le-am citit din ginsberg şi plath,
pe care i-am infectat cu boala poeziei,
cu demenţa noastră firească,
cărora le-am arătat cât de frumos e oraşul
noaptea şi cât de nesigur,

o garsonieră goală într-un cartier mort,
câteva mărunţişuri
uitate pe masa din bucătărie, urma gândacului
pe care l-am strivit de perete
într-o mică criză de furie,

ce-o să mai rămână din noi,
iubitule,

mă întreabă
maniacal
vocea asta neagră
din capul meu
pe care o cunosc dintotdeauna.

white foxes

Tot ce am spus
aseară într-o criză de furie
a fost uitat. A rămas doar o durere
acută în mijlocul ţestei. Un pumn de ace
înfipte în creier
ca într-o pernuţă. Un pumn de ace
şi o gură uscată.

  Noaptea a trecut greu,
am transpirat ca atunci când eram mică
şi
am sărit din cireşul din cimitir
să nu fiu prinsă de paznic
şi pentru câteva minute
nu mi-am  putut simţi deloc picioarele. O transpiraţie rece şi
pielea mea palidă, palidă
ca după o lungă hemoragie şi imposibilitatea
de a fugi.

Visul meu
a fost lung
ca un film de kubrik
şi la fel de negru.

Dimineaţa a trebui să mă ţin de pereţi
ca să mă mişc prin casă.

 Apă rece, aer rece,
mâini reci,
toate
pe trupul meu,

 Susanne Sundfør purtându-mă prin muzica ei
ca acel copil din videoclip,
 o vulpe,
prin păduri pe timp de iarnă.

Trebuie să funcţioneze ceva,
dar
nu ştiu ce urmează
şi asta mă nelinişteşte.

 Vreau să pot să mă ascund
în pieptul tău cum se ascunde
pasărea aceea mare şi ciudată
cu capul în nisip
când simte pericol.

Să îmi mângâi
ţeasta cu unghiile, adânc,
aşa cum îmi place mie şi
în jur totul
să înceapă să se învârtă.

cause we understand

stăm  în camera asta
cu
trupurile
epuizate şi fierbinţi
ca serverele site-urilor
porno
seara de crăciun
şi nu mai putem simţi
nimic nevinovat
nimic care să înmoaie
inimile astea bătucite
în reflexia globurilor arătăm inumani
şi minţile noastre excitate
ca nişte norişori roşiatici
minţile noastre
spânzurate de tavan

afară s-au  închis toate
supermarketurile s-a băut în prostie
au fost şi câţiva morţi
dar nu ne-a durut
pentru că nu erau ai noştri
apoi s-au calmat toate
precum acidul din cola
după câteva zile
ne-am lăsat şi noi
în gaura canapelei
şi i-am cercetat toate galaxiile

ne-am cercetat şi noi
unul pe celălalt
ca nişte spioni
când ne-am trezit
ştiam la fel de puţine

OUT OF CONTROL

am încercat  şi eu trucul cu controlul şi n-a funcţionat:
30 de minute de nemişcare
cu ochii închişi
cu fermoarele trase peste simţuri
te trimit
în toate locurile
dar nu
în locul pe care îl vrei tu;

vreau să dorm şi eu,
la fel de nevinovat
ca boschetarul acela
de pe gura canalului, cu capul pe un uriaş ursuleţ de pluş.
şi aburul în jurul lui ca o fantomă capcană.

dar zidul negru de care îmi sprijineam craniul umplut
cu zdrenţe blestemate
s-a dărâmat,
dincolo e lumea inversă, păpuşi cu capul sucit,
pupilele dilatate complet,
mâinile  lor ca nişte cătuşe din care vrei să te rupi
şi îţi rupi singur
toate oasele;

în capela din Aarhus, deasupra cearşafelor albe,
cablul roşu prins în mâinile cadavrelor în caz de trezire
nu a fost folosit niciodată;
încerc şi eu să mişc
inima mea mai departe de tine,
şi mă găsesc, la fel de îngheţată,
cu cablul roşu în mână.

de la osul pubian până la gât începe disecarea;
 sting ţigara pe vârful limbii,
să rămân trează,
iarna asta îmi face mintea franjuri,
o atârnă, orbitor,
prin tot oraşul.

numb

azi soarele nu a mai apărut
nici pe ecranele chinezilor;

a fost întuneric şi
 pe întuneric trecem
în ilegalitate, proiecţii tribale
pe zidurile blocurilor, spaţii strâmte în care transpirăm
şi strivim
insectele dinăuntru,
când durerea e un lucru concret
, animalul pe care l-ai privit
direct în ochi şi l-ai recunoscut
ca pe un prieten mort,

gura duhnind a alcool,
scoţi foarfecele şi decupezi
răni frumoase, în oglinzile liftului
apărem radioactivi,
ochi roşii de bestii
privind în golul dedesubt,

încotro mergem,
nu e niciun semn cu exit,
nici un buton de panică,

cerem pe litere
t a n d r e ţ e
şi
nu primim; cerem
s o a r e
şi ne proiectează
pe ecrane uriaşe
iluzia căldurii,

ca şi cum
ai pune pe un om
multe haine
şi te-ai aştepta
să nu se mai simtă singur.

pericol

sunt

o gumă lipită în părul tău, aproape de creier,

de zona aia responsabilă cu iubirea. 

dacă vrei să scapi de mine, rămâi gol,

un tănâr cu o ţeastă neon, pe care o să-l vadă şi o să-l latre câinii

din celălalt capăt al cartierului;

sunt un mulaj de gelatină, tremurul e

felul meu de a respira; un melanj lipicios de jucării 

stricate

şi dopuri de la bere

şi chei pierdute de la uşi capcană; o formă insipidă,

inodoră,

plutind deasupra blocurilor,

un fel de grinch pe care nimeni nu îl ştie,

dar îl învinovaţeşte

pentru orice distrugere. 

sunt

p e r i c o l.

pumnul care strânge

şi sufocă tot ce iubeşte. iubita perversă

care îţi ronţăie cartilajul urechilor

până la sânge

şi zâmbeşte.

retro.o1

 a trecut perioada
tandrelor incertitudini, a sângelui tânăr şi concentrat
de 50 grade, a împotrivirilor aproape tribalice
asupra ideii de maturizare,

a părului dat naiv după ureche, a pistruilor obraznici
de pe nas, a jocurilor inocente în care ne exploram
sexualitatea,

 ca un glonte care doar
ţi-a zgâriat tâmpla şi ai respirat uşurat,
m-am trezit într-o zi şi nu mai eram acolo,


într-o lume ciudată, în care
carnea de femeie s-a adunat pe mine
ca furnicile pe o prăjitură, odată cu asta
şi bărbaţii, cu degetele lor magice
de deschis sutiene, cu degetele lor
care fărâmiţează totul.