am încercat şi eu trucul cu controlul şi n-a funcţionat:
30 de minute de nemişcare
cu ochii închişi
cu fermoarele trase peste simţuri
te trimit
în toate locurile
dar nu
în locul pe care îl vrei tu;
vreau să dorm şi eu,
la fel de nevinovat
ca boschetarul acela
de pe gura canalului, cu capul pe un uriaş ursuleţ de pluş.
şi aburul în jurul lui ca o fantomă capcană.
dar zidul negru de care îmi sprijineam craniul umplut
cu zdrenţe blestemate
s-a dărâmat,
dincolo e lumea inversă, păpuşi cu capul sucit,
pupilele dilatate complet,
mâinile lor ca nişte cătuşe din care vrei să te rupi
şi îţi rupi singur
toate oasele;
în capela din Aarhus, deasupra cearşafelor albe,
cablul roşu prins în mâinile cadavrelor în caz de trezire
nu a fost folosit niciodată;
încerc şi eu să mişc
inima mea mai departe de tine,
şi mă găsesc, la fel de îngheţată,
cu cablul roşu în mână.
de la osul pubian până la gât începe disecarea;
sting ţigara pe vârful limbii,
să rămân trează,
iarna asta îmi face mintea franjuri,
o atârnă, orbitor,
prin tot oraşul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu