miercuri, 15 aprilie 2015

darko

Noi, cei cuprinşi de sevraj
şi
de magia oraşului,
 cu crâşmele lui  negre şi hieroglifele fiecăruia
de pe zidurile toaletelor
şi marile
revelaţii înecate în vomă,

noi, tinerii nocivi şi pervertiţi,
refugiaţi
în găuri
de vierme
călduroase
în care ne pierdem şi visăm
cu cruzime,

din care ne târâm apoi seduşi
de analgezia imaginarului
direct
cu ţestele în pereţi, crăpându-le,

căutând disperaţi
măştile acelea hidoase
de oameni,

noi, torţionarii
celor pe care îi iubim
şi nu-i iubim
intrăm
ca nişte căpuşe în inimile
tuturor
şi rămânem.



















Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...