pentru care
am părăsit lumea şi cele sfinte,
unde dinţii ascuţiţi, metalici,
unde dinţii ascuţiţi, metalici,
au devenit
inutili,
unde ne-am refugiat
pervertiţi şi nocivi
să ne albim sângele
şi memoria,
această cutie
neagră
unde soarele e un glob disco
şi frica
îşi retrage curelele din jurul plămânilor
şi respiraţia
nu mai doare,
da,
această dragoste în care ne mişcăm
despuiaţi şi copilăroşi,
dragul meu,
e singura salvare a noastră.
inutili,
unde ne-am refugiat
pervertiţi şi nocivi
să ne albim sângele
şi memoria,
această cutie
neagră
unde soarele e un glob disco
şi frica
îşi retrage curelele din jurul plămânilor
şi respiraţia
nu mai doare,
da,
această dragoste în care ne mişcăm
despuiaţi şi copilăroşi,
dragul meu,
e singura salvare a noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu