Doar 21 de ani şi simt deja că-mi ajunge.
Cu toate astea
învăţ să-mi rezist, să nu mă zdrobesc
sub maşini, când alerg prin oraş,
urmărită de o boală imaginară.
Nu mă poţi învinovăţi de nimic,
eu iubesc tragic şi dau dracului la fel de uşor pe oricine
îmi greşeşte. Simt pericolul cum simte
câinele omul rău prin aer
şi fug spre el
să-l îmbrăţişez ca o capcană. Tandru
şi până la sânge.
Nu pot opri asta. Cineva mă loveşte cu pumni furioşi
în plex, în stomac, apoi suflă în gura mea ca într-o pungă de hârtie
până se calmează totul.
Mâine o să o ia de la capăt,
aici, în colţul ăsta de întuneric unde
fiara care a crescut pe dedesubt suportă pentru mine totul.
Oricât aş ţine ochii închişi,
senzaţia asta nu o să dispară.
Dinţi de şobolan scârbos îmi
rod circuitele minţii, cândva
o să-l mănânc şi eu pe el.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu