numb

azi soarele nu a mai apărut
nici pe ecranele chinezilor;

a fost întuneric şi
 pe întuneric trecem
în ilegalitate, proiecţii tribale
pe zidurile blocurilor, spaţii strâmte în care transpirăm
şi strivim
insectele dinăuntru,
când durerea e un lucru concret
, animalul pe care l-ai privit
direct în ochi şi l-ai recunoscut
ca pe un prieten mort,

gura duhnind a alcool,
scoţi foarfecele şi decupezi
răni frumoase, în oglinzile liftului
apărem radioactivi,
ochi roşii de bestii
privind în golul dedesubt,

încotro mergem,
nu e niciun semn cu exit,
nici un buton de panică,

cerem pe litere
t a n d r e ţ e
şi
nu primim; cerem
s o a r e
şi ne proiectează
pe ecrane uriaşe
iluzia căldurii,

ca şi cum
ai pune pe un om
multe haine
şi te-ai aştepta
să nu se mai simtă singur.