Esenţial

Precum fulgul ce se topeşte
în podul palmei
aşa mi se topeşte sufletul ,
ancorat în furtuna ochilor tăi
prefă-mi gândurile , în praf de stele
şi aruncă-mi amintirile , în tomberon

Poţi să-mi iei tot
oricum nimic nu-mi apaţine
versurile , chiar şi ele
se transformă-n umbre străine
şi simt din nou
că sufletul mi se desprinde
de învelişul tot mai color

Continuă să crezi ,
voi fi mereu lângă tine
continuă să visezi
iubirea te poate conduce
spre nemurire

Izolează-ţi circuitele
din interiorul scutului pe care îl porţi cu atâta mândrie
Căci în dragoste şi în război
toate ne sunt permise
aripile ne sunt întinse
şi putem cuprinde întregul univers
întregul al vieţii înţeles
se rezumă la un "te iubesc "

Doar atât

Închide-mă în temniţa inimii tale
şi încuie-mi trupul
pe dinafară


mă aştepţi , nu-i aşa ?
dar de azi , nu am să mai vin
vreau să mă rătăcesc în drum spre tine
de astăzi nu-ţi mai aparţin


şterge-mi zâmbetul de pe chip
azi ochii mei strigă în gol
alunec în visare , şi-ncerc să mă strecor
cât mai departe de realitate

eu caut altceva , eu caut reîntregire
şi o parte din mine rătăceşte
căutându-se pe sine
nu eşti tu , încă nu te-am găsit
dar eşti acolo , ştiu asta
şi-mi prezic
viitorul învelit
într-o mantie de ceaţă

Deschide-ţi aripile şi aruncă-te în gol
să-ţi simţi sufletul dezlipindu-se uşor
de trupul ce s-a transformat în drog

Lasă-te pentru o secundă
pe umărul meu
şi genele obosite
vor deveni cheia
pentru tărâmul viselor

Sisteme

Cine sunt eu

şi cui aparţin ?

sunt captivă într-un labirint

al trupului mereu străin

pentru alter-egoul ascuns , umil

care priveşte tăcut din umbră

prin ochiul minţii ,

- un cer senin

Deconectează-mă de la realitate

şi arată-mi cum să mă ghidez în noapte

în întunericul din ochii tăi

zăresc lumina de la capătul tunelului

şi reuşesc să mă strecor

pe uşa de serviciu

-încă nu a sosit timpul să mor

Scufundă-mi buzele în sărutări

şi lasă-le să se înece

în magia cuvintelor

Avrah KaDabra

luăm parte la jocul ecourilor

din spatele cortinelor

şi mi-e teamă de adevăr

el stă ascuns în mine ,

şi în voi

a sosit timpul să cedez locul

umbrelor

contopite trupului

nemâncat şi fusiform

Eliberează-mi ochii , de întuneric

să aduc lumină în sufletul pereche

Descifrează codul , gândurilor mele

şi vei pătrunde în mijlocul ,

circuitelor de stele

.

Captiv în vid

Rătăcită în cuvintele tale
mă regăsesc
destinul ne e desenat în palme
şi alunec într-un vis
celest

amintirile nu mă mai ating
şi trecutul îl ard
îl sting
cu speranţe de viitor
evadez din lumea mea ,
furându-ţi un sărut color
şi te-apropii
şi mi-e dor
să iubesc
să mă strecor
în buzunarul inimii tale .

-mai este loc şi pentru mine , oare?

Aprinde-ţi visele , străine
şi alungă umbrele ,
cu rime
Culege zâmbetele , cu miile
Şi lasă-le să plouă , peste mine

Mângâie-mi obrajii , cu şoapte
înveleşte-mă cu săruturi apoi ,
culese din flori în noapte
şi m-aş îndrăgosti şi azi de tine ,
poate .

am căzut captivă
în jocul dragostei
din milă
pentru cititori
pentru tinerii îndrăgostiţi
de ploi
pentru mine
pentru noi .

+

Ţi-am înşirat câteva cuvinte
pe masa de cafea
să te joci cu ele
să le poţi contura
cu roşul de pe buzele tale
cu degetele care cândva
îmi acordau sufletul ,
-ancorat
în marea din ochii tăi

printre atâtea corăbii cu iubire
păşim desculţi deasupra norilor
învăţăm să ne trezim ,
odată cu cântecul zorilor
îmbătaţi de căldura trupurilor ,
care au dansat pe acelaşi ritm
păşind pe picuri ,
picături de infinit

Omul gri

La lumina lumânării
emoţiile se dau uitării
omul gri iese din ceaţă
de un zâmbet el s-agaţă
inima i se dezgheaţă
sub lumina lunii
sub priviri diurne
"mi-e dor de tine azi
mi-e dor de tine mâine"

Portretele întipărite pe retină
nu te lasă să îţi ridici privirea
sub greutatea lor
ţi-e teamă să întâlneşti iubirea

Donează-mi mie inima
să ţi-o înfăşor în rime
în câteva secunde
-metamorfoză deplină

Povestea ta tristă
aş transforma-o-n poezie
ca sufletul tău
să se elibereze de sine
ţi-aş acorda sufetul
defect
şi-aş compune o melodie
care are ca efect
un suflet plin cu bucurie
hai ,
primeşte-mă şi pe mine !

Despre rime -descoperiri

E soare în Noiembrie
şi frunzele mor
Sufletul meu pustiu ,
a uitat să-i fie dor
M-am reîntregit pentru o secundă
apoi m-am împărţit la doi
M-am îndrăgostit de cuvinte ,
culese din vise-n nori

Şi plouă cu frunze , plouă în voi
Plouă cu gânduri , în ochii întrebători
Un nou anotimp ,
urcă cu liftul
Mi-e sete de iubire
opreşte tu timpul

Iarna-i la uşă şi sufletu-mi gheaţă
Caloriferul lipseşte , nu mai emană viaţă
Şi ninge sălbatic , peste versurile mele
Şi strofele-acestea
se transformă-n praf
şi ele

....

Vioara aceea naufragiată
în adâncul fiinţei mele
Îmi cutremură sufletul din temelii
încet , încet mă pierd de tine
încep să nu-ţi mai aparţin

Toamna aceasta e mai tristă ca niciodată
căci visez la reîntregire
Şi o parte din mine rătăceşte
căutându-se pe sine

Am umplut pagini întregi ,
pierzându-mă în versuri
în rime
Şi te-am găsit aşa , pierdut
căutând ce-mi aparţine .

De toamnă

E Noiembrie , şi e luni
plouă cu zâmbete pe chipul tău
şi-n gând
te iubesc şi-aş vrea să-ţi spun
însă gândul acesta-i mut
iar degetele au inţepenit
rupând
foile
rând pe rând
arzând cuvintele
ce le văd
le simt
apoi le uit
în buzunarul stâng ,
le-adun
şi număr stelele ,
căzând
peste inimile reci
peste frunzele care alunecă acum
în somnul cel de veci

toamna aceasta e doar pentru îndragostiţi
şi nu-mi găsesc locul ,
nu te găsesc
şi las ploaia să mângâie sufletul meu şters
.

Noiembrie

Privirile mi-au amorţit
Scăldate în magia cuvintelor tale
Şi vreau să mor aşa , uitând
de fiinţa mea întreagă

O zi îţi cer , şi nu-i de-ajuns
e Noiembrie abia ,
şi sufletul-mi e nins
străpuns
Eşti al meu , îmi aparţii
fără doar şi poate te iubesc ,
ar trebui să ştii

Cuvintele le-am pierdut
pe o foaie de jurnal
iar tot ce mi-a rămas
e pe fundul ceştii de cafea
Tot ce spun , s-a transformat în scrum
De aceea tac acum ,
şi-ţi comunic un sărut .

Alinei nu-i mai plac cuvintele

Creionul nu mai desenează liber poezie
Căci mâna mea cea dreaptă , s-a cam săturat de rime
Mintea mea dictează , cuvinte fără sens
Hârtia se revoltă ,
ăsta da progres ! .

Sfârşit de toamnă

Toamna şi-a lăsat să cadă
şi ultima frunză din calendar
Iar parcul e gol acum ,
şi miroase a stejar
Îndrăgostiţii au migrat , spre cafenele
S-au adăpostit de vânt , ascunzându-se după perdele
Dar e Octombrie târziu
şi plouă în ei
plouă din stele

La colţ de stradă , el tot aşteaptă
Şuviţele roşii , pieptăna-te de vânt
pe spate
Sunt trei anotimpuri de-acum , şi iarna nu iartă
Băiatul de la colţ de stradă va muri ,
de dor
îndată

Cântecele păsărilor , şi ele au îngheţat
Odată cu firele de iarbă , sărutate de brumă
E iarnă deja , în inima mea
Şi ninge neobosit ,
din umbră .