E soare în Noiembrie
şi frunzele mor
Sufletul meu pustiu ,
a uitat să-i fie dor
M-am reîntregit pentru o secundă
apoi m-am împărţit la doi
M-am îndrăgostit de cuvinte ,
culese din vise-n nori
Şi plouă cu frunze , plouă în voi
Plouă cu gânduri , în ochii întrebători
Un nou anotimp ,
urcă cu liftul
Mi-e sete de iubire
opreşte tu timpul
Iarna-i la uşă şi sufletu-mi gheaţă
Caloriferul lipseşte , nu mai emană viaţă
Şi ninge sălbatic , peste versurile mele
Şi strofele-acestea
se transformă-n praf
şi ele
....
Vioara aceea naufragiată
în adâncul fiinţei mele
Îmi cutremură sufletul din temelii
încet , încet mă pierd de tine
încep să nu-ţi mai aparţin
Toamna aceasta e mai tristă ca niciodată
căci visez la reîntregire
Şi o parte din mine rătăceşte
căutându-se pe sine
Am umplut pagini întregi ,
pierzându-mă în versuri
în rime
Şi te-am găsit aşa , pierdut
căutând ce-mi aparţine .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu