duminică, 21 noiembrie 2010

Omul gri

La lumina lumânării
emoţiile se dau uitării
omul gri iese din ceaţă
de un zâmbet el s-agaţă
inima i se dezgheaţă
sub lumina lunii
sub priviri diurne
"mi-e dor de tine azi
mi-e dor de tine mâine"

Portretele întipărite pe retină
nu te lasă să îţi ridici privirea
sub greutatea lor
ţi-e teamă să întâlneşti iubirea

Donează-mi mie inima
să ţi-o înfăşor în rime
în câteva secunde
-metamorfoză deplină

Povestea ta tristă
aş transforma-o-n poezie
ca sufletul tău
să se elibereze de sine
ţi-aş acorda sufetul
defect
şi-aş compune o melodie
care are ca efect
un suflet plin cu bucurie
hai ,
primeşte-mă şi pe mine
!

Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...