luni, 29 noiembrie 2010

Esenţial

Precum fulgul ce se topeşte
în podul palmei
aşa mi se topeşte sufletul ,
ancorat în furtuna ochilor tăi
prefă-mi gândurile , în praf de stele
şi aruncă-mi amintirile , în tomberon

Poţi să-mi iei tot
oricum nimic nu-mi apaţine
versurile , chiar şi ele
se transformă-n umbre străine
şi simt din nou
că sufletul mi se desprinde
de învelişul tot mai color

Continuă să crezi ,
voi fi mereu lângă tine
continuă să visezi
iubirea te poate conduce
spre nemurire

Izolează-ţi circuitele
din interiorul scutului pe care îl porţi cu atâta mândrie
Căci în dragoste şi în război
toate ne sunt permise
aripile ne sunt întinse
şi putem cuprinde întregul univers
întregul al vieţii înţeles
se rezumă la un "te iubesc "

Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...