E Noiembrie , şi e luni
plouă cu zâmbete pe chipul tău
şi-n gând
te iubesc şi-aş vrea să-ţi spun
însă gândul acesta-i mut
iar degetele au inţepenit
rupând
foile
rând pe rând
arzând cuvintele
ce le văd
le simt
apoi le uit
în buzunarul stâng ,
le-adun
şi număr stelele ,
căzând
peste inimile reci
peste frunzele care alunecă acum
în somnul cel de veci
toamna aceasta e doar pentru îndragostiţi
şi nu-mi găsesc locul ,
nu te găsesc
şi las ploaia să mângâie sufletul meu şters
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu