Spectator

repetăm roluri privind în oglindă
uşa se deschide
începe o nouă zi
masca e în cuier - ultima tendinţă
e să porţi pe chip minciuna

cratere enorme-n trupu-ţi
se-adâncesc pe zi ce trece
tu nu vezi cum înăuntru
un vulcan erupe-n piese
ai în inimă cenuşă
ai un zâmbet şifonat
pe fundal de note cioburi
defilezi prin faţa mea

sufletele nefardate
ies din umbră-n miez de noapte
sub lumina lunii , astăzi
eu ascult cum ei se roagă

măşti de fier se sparg în lume
lanţurile se rup pe rând
sufletele descătuşate
se închină la Stăpân

e o nouă zi aceasta , sunt un simplu spectator
dar din rândurile strânse
eu renunţ la acest rol

Artistul

printre rânduri , rime, gânduri
evadez
şi mă strecor
mă preling de pe hârtie
culeg şoapte mii din nori
mă priveşti mirat , dar dulce
te apropii visător
sunt o fată de hârtie
am cerneală în artere
şi un suflet călător

***

instabil , tu te cutremuri
ziduri între noi clădeşti
în neliniştea confuză
cad pe umeri picuri reci


**

din tavanul alb , steluţe
se aprind ca în poveşti
caut zâmbete prin buzunare
să le pun pe chipul şters
tu te-ascunzi în colţ cu umbra
arunci cuvinte nude , sparte
le culeg de pe podea
iar în loc de replici crude
ţi-aduc în suflet
liniştea
*


te trezeşti din nepăsare
poti în ochi dulcea lumină
mă găseşti pe canapea
unde-i fata de hârtie ?
*

pe o foaie prăfuită , adormită în uitare
zace tristă , şifonată
iar în sufletul ei - iubirea
aşterne fluturii pe rafturi

Rime

sunt oameni de ceară cântând în slavonă

pe margini de drum ,

şi picuri de rouă

în ochii străinilor

ce -ascultă grăbiţi

cum ploaia-şi recită povestea

cu gânduri mărunte , cu multe întrebări

privesc în derivă

cu ochi visători

în palme ţin lumea , te caut în Nord

nu te găsesc în viaţă

te caut în cărţi

pe străzi aglomerate , siluete

se perindă cu viteză sub privirea mea

doar eu , tăcută

stau de veghe

şi ascult timidă

liniştea

din lanţ de umbre te dezlegi
copil etern cu ochi de astru
ţi-s mâinile albastre reci
şi porţi în suflet o vioară
din colţ de gură cad cuvinte
le las să zacă pe podea
în loc de replici chinuite
brodez pe buze sărutări de catifea

Tăcere

de la mii de kilometrii distanţă
îmi numeri bătăile inimii
care cresc ritmic
sacadat
sunet de tobe
şi pe fundal
un violoncist îngână simfonii pe care abia azi le-a învăţat


lumina lunii cade perpendicular
în raze frânte , verticale
pe sufletul rănit de-un veac
în gară trenuri multe trec , marfare goale
părăsite
în noaptea caldă , îngândurată
cresc pe la colţuri
flori de mai

te întâlnesc în zori de ziuă
te recunosc după surâs
ai vise multe-n buzunare
te-ai săturat cât ai tot strâns
te iau de guler ,
mi te apropii
îţi număr genele pe rând
privesc în ochii ce îngheaţă
cuvintele rămase-n gând

tăcerea-i dulce
cine ar fi crezut ?

săruturi moi culese-n grabă
mi le presori pe chipul ud

Tu , etern

mi-am cumpărat o nouă sticlă de vin
unde să-mi înec dorul
am aprins o ţigară , doar să-ţi simt din nou parfumul
un fum gri
spirale
un chip gri
hoinărind prin dormitoarele sufletului meu
acolo unde e locul tău
învelit în căldura trupului gol
care ţi-a vindecat orice rană

vino mai aproape , trage cortina
azi ne iubim fără milă
mi-ai uitat numele , dar Amelie sună bine
eu nu te-am uitat , de aceea te strig pe nume
mon amour , mon amour
rămâi al meu pentru totdeauna

îmi săruţi gândurile care îmi tremură pe buze
limbajul trupului e de ajuns
să uităm cuvintele în scrumieră
să lăsăm vinul să vorbească pentru amândoi

istovită , îmi las mâinile să alunece pe al tău piept
îmi aşez gândurile cu grijă
cu puţină culoare din curcubeu
voi scrie un poem pe al tău suflet

" în mâna ta cioplesc aripă
din fum de dor tu te strecori
aruncă-mi flori de gheaţă în fereastră
să-mi amintesc că tu nu mori "

vii peste veac , din timp în timp
te-am primit de multe ori , dar trupul meu a obosit
tu întinereşti din zi în zi
eu am să plec - n-ai să mai ai unde să vii .

Vis

ţi-ai legănat de atâtea ori zâmbetul în ochii mei
încât mi s-a întipărit pe retină
şi pe suflet
unde se fabrică scântei
ţi-ai lăsat de atâtea ori capul pe umărul meu
nimeni nu-l va mai putea atinge
îţi aparţine
- acolo e locul tău


îţi aminteşti de serile când culegeam vise
de pe străzile pustii , pe ploaie
ne furişam la cinema şi le vizionam
cum se împlinesc şi se strecoară
pe sub pielea udă ,
până în sufletele unde
se dădea o bătălie cruntă
- noi de ce nu puteam avea un vis al nostru ?

îmi amintesc cum îmi plimbam tristeţea pe străzile aglomerate
îmi era frig
şi alergam în noapte
nici urmă de vise , nici urmă de ploaie
nici urmă de tine
-erau numai şoapte

hai să lăsăm visele - aş vrea să te întâlnesc în realitate .

Îmi ajunge atât

locul acesta e strâmt şi nu mă mai încape
şi e atât de frig , mă învelesc cu şoapte
te caut în sertare , te caut în lumină
te caut peste tot
nu te găsesc niciunde .

ferestrele deschise- acolo e libertatea
dar ce e libertatea , când nu te am pe tine
lanţuri care leagă suflete străine
lanţuri care-ndeamnă la fugă clandestină


ploaie în luna lui martie
eu iubesc încă oamenii de zăpadă
topeşte-te străine , topeşte-mi-te-n palmă
din flori de gheaţă -gânduri
mi te aduc aproape

din apus răsare dorul
gândul zboară pân-la tine
n-am bilet de călătorie
dar am poftă de iubire
e strâmt tare , tare strâmt mai e la tine
şi n-am bani pentru chirie
dar primeşte-mă , primeşte-mă
mi-e dor de tine .

Je t`aime

în seara aceasta mi-am dat întâlnire
cu un băiat oarecare
să privim luna -i-am zis
să privim luna şi să o mâncăm la cină
să gustăm şi noi puţin
din dulcea lumină

***

mi-a spus că el nu mănânca la cină decât săruturi glazurate
furate de la supermarketul din gară
unde au cea mai frumoasă vânzătoare
şi că umbrele sunt mai gustoase dacă le serveşti la micul dejun
cu puţini picuri de ploaie de primăvară
lumina e întotdeauna prea departe
nu se găseşte la orice magazin din colţ de stradă
şi-apoi
se spune ca omoară fluturii din stomac


**
mi-am spus că asta nu poate fi adevărat
fluturii se trezesc la viaţă de fiecare dată când eşti îndrăgostit
aşa m-am găsit eu în această dimineaţă
cu parfumul trupului tău adormit în aşternuturi
cu aroma unei cafele şi a unei flori
lăsate pe noptieră
şi-n ochii mei
zace imprimat
chipul tău de ieri
şi pe buzele mele
câteva cuvinte proaspete
"je t`aime"

*

Holocaust ?

în biblioteca din sufletul meu
sunt cărţi înşirate pe rafturi din arţar
decoraţi cu frunze din al cincilea anotimp
-moartea
care a sosit mai devreme ca niciodată în acest an

aduce cu el un aer calm , controlat
dar rece
pe cer , săgeţi de foc pe un fundal aglomerat
îngeri şi demoni dirijează suflete către camera de gazare
pe terra ,
un alt copil îşi părăsea mama
avea ochi mari , de plumb
şi căuta marea
era evreu
era singur , trist , urât
oare unde va ajunge sufletul lui ?

siluete fusiforme se perindă pe retină
tablourile trecutului- natură moartă
lăudate de critici şi expuse în vitrină
veniţi , priviţi
hrăniţi-vă sufletele cu rugină
veniţi , priviţi
cum moartea ia ce i se cuvine

îîn biblioteca sufletului meu
e holocaust de câteva minute
ore
zile
sunt invitate în camerele de gazare
sentimentele pentru tine
aş vrea să opresc totul , dar nu ştiu cine e duşmanul
eu sunt acela
sau tu eşti oare ?

-

azi mi-am scos din cufăr sufletul de primăvară

şi mi-am îmbrăcat chipul în zâmbete multicolore

am pornit în călătoria vieţii mele

după flori de mai , după o iubire nouă

am vâslit mult în nopţile când luna părea să fie mai aproape de mine

de parcă mi-ar fi cunoscut teama , de parcă mi-ar fi întâlnit inima

nu ştiu cine mi-a zis că cerul poate fi atins

l-am ascultat

şi multe vise s-au aprins

am o eşarfă verde legată în păr
în faţa mea un câmp de luptă
am dupa ureche flori de măr
în urma mea -aripă frântă

plouă ciudat cu cercuri şi umbre
din zorii zilei şi până marţi
plouă cu vise mărunte mărunte
e vineri azi
şi nu a încetat

spune-mi ce te supără , de nu
am să-ţi citesc în ochi
vrei să te ascunzi , ascunde-te
dar nu te poţi ascunde peste tot
la mine în suflet nu sunt ferestre
o uşă a fost dar s-a stricat
ai vrut să rămâi la mine
te-am primit
- şi n-ai plecat

Anonim

Nu ţi-am ştiut niciodată numele
şi totuşi îmi plăcea să te privesc în ochi
şi să te chem "dragul meu "
să te chem numai al meu
să ne plimbăm pe bulevardul viselor noastre
fără bani în buzunare
cu flori de mai dansând lin pe trotuare

nu ţi-am cunoscut înfăţişarea dar
scriam versuri despre băiatul cu ochi verzi şi gene tremurânde
despre cel care îmi lua sufletul în mâini
şi mă săruta uşor pe frunte
la ora nouă şi doi fluturi
- ne despărţeam cu dorul călcându-ne pe urme

mi-am pierdut vâslele în oceanul din ochii tăi
şi mi-e sete de iubire ,
poftă am de sărutări
cu puţină mentă şi ciocolată
-mi-e teamă că nu am să mă satur niciodată

Mi-am vândut până şi visele
-le găsiţi pe toate la tonomatul verde din gara de nord
sub formă de caffee au lait
sau
cappuncino fără fise
acolo totul se cumpără cu
reţetele prescrise

de la doctorul care face operaţii
direct pe suflete
deschise