Tăcere

de la mii de kilometrii distanţă
îmi numeri bătăile inimii
care cresc ritmic
sacadat
sunet de tobe
şi pe fundal
un violoncist îngână simfonii pe care abia azi le-a învăţat


lumina lunii cade perpendicular
în raze frânte , verticale
pe sufletul rănit de-un veac
în gară trenuri multe trec , marfare goale
părăsite
în noaptea caldă , îngândurată
cresc pe la colţuri
flori de mai

te întâlnesc în zori de ziuă
te recunosc după surâs
ai vise multe-n buzunare
te-ai săturat cât ai tot strâns
te iau de guler ,
mi te apropii
îţi număr genele pe rând
privesc în ochii ce îngheaţă
cuvintele rămase-n gând

tăcerea-i dulce
cine ar fi crezut ?

săruturi moi culese-n grabă
mi le presori pe chipul ud