luni, 21 martie 2011

Îmi ajunge atât

locul acesta e strâmt şi nu mă mai încape
şi e atât de frig , mă învelesc cu şoapte
te caut în sertare , te caut în lumină
te caut peste tot
nu te găsesc niciunde .

ferestrele deschise- acolo e libertatea
dar ce e libertatea , când nu te am pe tine
lanţuri care leagă suflete străine
lanţuri care-ndeamnă la fugă clandestină


ploaie în luna lui martie
eu iubesc încă oamenii de zăpadă
topeşte-te străine , topeşte-mi-te-n palmă
din flori de gheaţă -gânduri
mi te aduc aproape

din apus răsare dorul
gândul zboară pân-la tine
n-am bilet de călătorie
dar am poftă de iubire
e strâmt tare , tare strâmt mai e la tine
şi n-am bani pentru chirie
dar primeşte-mă , primeşte-mă
mi-e dor de tine .

5 comentarii:

29 decembrie spunea...

totul primeste viata, dar ce e viata fara el?
imi place mult mult sfarsitul...
chiar mi l-am notat;x

Operaţie pe suflet deschis spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
aliz spunea...

Mulţu :*

Fata cu Cafea spunea...

Superba!:)

Jimmi spunea...

mulţumesc mult de tot pentru comentariu şî aprecieri! also, foarte drăguţă poezia asta.îmi place că are o muzicalitate aparte.numai bine:)

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...