Vis

ţi-ai legănat de atâtea ori zâmbetul în ochii mei
încât mi s-a întipărit pe retină
şi pe suflet
unde se fabrică scântei
ţi-ai lăsat de atâtea ori capul pe umărul meu
nimeni nu-l va mai putea atinge
îţi aparţine
- acolo e locul tău


îţi aminteşti de serile când culegeam vise
de pe străzile pustii , pe ploaie
ne furişam la cinema şi le vizionam
cum se împlinesc şi se strecoară
pe sub pielea udă ,
până în sufletele unde
se dădea o bătălie cruntă
- noi de ce nu puteam avea un vis al nostru ?

îmi amintesc cum îmi plimbam tristeţea pe străzile aglomerate
îmi era frig
şi alergam în noapte
nici urmă de vise , nici urmă de ploaie
nici urmă de tine
-erau numai şoapte

hai să lăsăm visele - aş vrea să te întâlnesc în realitate .