marți, 29 martie 2011

Spectator

repetăm roluri privind în oglindă
uşa se deschide
începe o nouă zi
masca e în cuier - ultima tendinţă
e să porţi pe chip minciuna

cratere enorme-n trupu-ţi
se-adâncesc pe zi ce trece
tu nu vezi cum înăuntru
un vulcan erupe-n piese
ai în inimă cenuşă
ai un zâmbet şifonat
pe fundal de note cioburi
defilezi prin faţa mea

sufletele nefardate
ies din umbră-n miez de noapte
sub lumina lunii , astăzi
eu ascult cum ei se roagă

măşti de fier se sparg în lume
lanţurile se rup pe rând
sufletele descătuşate
se închină la Stăpân

e o nouă zi aceasta , sunt un simplu spectator
dar din rândurile strânse
eu renunţ la acest rol

4 comentarii:

Jimmi spunea...

bestiala!:)

29 decembrie spunea...

ahh dar ma omoara..
sunt un spectator umil.
nu pot crea nimic din ce reproduci.
imi pot doar imagina.

Father spunea...

Imi place mult si aceasta poezie, si mai ales "Sufletele nefardate"!

Father spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...