Furia s-a disipat
în apa călduță, parfumată,
va dispărea ușor cu totul.
Îmi privesc corpul,
sunt o femeie împlinită,
fusiformă, translucidă.
M-aș putea iubi, în cele din urmă,
m-aș putea ierta.
Închid ochii,
mă scufund,
o lumânare arde pe un colț de cadă,
vocea lui billie eilish
sfâșiată
undeva în surdină,
amintirea cuiva
ca niște stropi de sânge
pe un perete alb,
în care nu mai cred,
aerul nocturn umplându-mi plămânii
până la durere.
Rămâne doar
să te aștept.
Tu să vii
și spațiul acesta ostil, care acum
se contractă și mă rănește,
în care mă învinovățesc pentru tot
și-mi decojesc micile traume
ca o neastâmpărată,
spațiul acesta să se lumineze tot,
să fim doar noi,
o lumânare aprinsă, un cântec lent,
și dragostea
ca o amnezie blândă, terapeutică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu