sâmbătă, 19 iulie 2014

3 poeme


#cum te strig


Merg prin arşiţa oraşului,
soarele se lasă în piele ca un acid & degetele lui sunt cozi de pisici negre, dragostea noastră seamănă cu paraziţii lumii, carne dulce şi otravă, o spaimă ca o inimă de iepure orb alergând prin câmpuri, şi noapte în sânge când nu eşti, când nu îţi pot fi;

aminteşte-mi cine sunt, de frumuseţea gurii care şopteşte şi muşcă, de cei uitaţi şi dispăruţi printre noi, dezbracă-mă cu frică, printre brichete aprinse şi răvăşire nu pot fi decât aşa cum mă ştii, femeie nocivă, un cerc închis care se desface mereu altfel & ţipătul care lasă mereu oraşul în beznă.

# acum stim

Supravieţuitori, şi nu, fără tortură şi intoxicare,
fără cuţite ascunse în mâinile care mângâie,
curaţi, cum e lumea după o ploaie acidă, cum e craniul celor mai dragi în pământ.

Acum ştim, noaptea se vânează şi e limpede, nu există linişte, în morminte
se înjură şi se ţipă, din paturi se coboară spre dimineaţă cu siguranţele sărite, cu toate lacătele sparte. 

Acum ştim,
rugăciunile nu ne alungă insomniile, ţigările nu o să ne provoace mai mult cancer decât poezia, iubirea ţine exact atât cât vrem noi.

Acum ştim, singurătatea asta e un gândac scăpat în creier. Ţine-mi pleoapele închise ca uşile unui lift, coborâm ca nişte cârtiţe înăuntru. 

Să ne ascundem, îmi spui, dar nicăieri nu mai suntem singuri.

Noaptea se vânează. Aleargă cât poţi de repede, my Forrest Gump, aleargă cât poţi de repede spre mine.

#flashes

Prea mult timp de când
top250 imdb şi jaluzele trase a carantină
lumina căzând în liniuţe orizontale ca de cocaină pe pielea nerasă
- am inventat atâţia monştri
acum dormim cu ei în braţe
ni se par de-a dreptul drăgălaşi.

Prea multă linişte de când 
ultimul doliu şi durerea ca o carie săpând în ţeasta bunicului
apoi atac cerebral urmat de nebunie pasivă 
- am regizat de atâtea ori morţile noastre mici
stăm cu toţii la rând şi cineva încă e comunist rău acolo sus
bunicul mai are mult până ajunge în faţă.

Prea mult tremur de când
jumătatea ta de pat e vid negru ca un beci întunecat şi dimineţi când mă trezesc şi
mă zbat ca o insectă transpirată în plasă
- sunt propriul meu gropar
mă întind aici cu rochia mea proaspăt călcată
îmi place noaptea
se rulează tot felul de filme interzise.

Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...