vis negru

###

se auzea o muzică adâncă, viscerală
un fel de ţipăt venind
de sub crucile de lemn
noi alergam pe străzile din zona industrială
mirosea a cauciucuri arse, a maidanezi şi
a spaimă
din cer se prăbuşeau avioane ruseşti
 ne prindeam unul de altul
cu braţele ca nişte curele

să ne spânzuram de cer spuneai

dragoste ca nişte epileptici
cu spasme şi cuvinte indescifrabile
ochii strâns închişi

o sa-ţi crească barba lungă lungă
cum le cresc morţilor
în somn
spuneam
cine o să ţi-o mai mângâie atunci?

apoi tăceam violent violet
aerul devenea
o rană deschisă pe care o treceam
de la unul la celălalt

se auzea o muzică adâncă,
viscerală
un fel de lobotomie tandră
şi
nu mai ştiam cine pedepseşte pe cine