mă rostogolesc, alerg prin oasele tale pustii
adânci ca nişte gropi comune
- nu mi-e frică, te iubesc, mă dezbrac aici în mijlocul tuturor
pentru tine.
spune-mi: eu sunt
Bărbatul , lasă-mi-te
inertă şi nevinovată, am să îţi dau
iubire şi teroare. teroare şi iubire.
ca un pistol ascuns într-o biblie.
prinde-mă cumva, leagă-mă de lume
de tine
spate în spate
cu fâşii de carne vie-
ca la începuturi, când încă nu existau mituri.
ascultă-mă: dragostea
ei e o psihoză netratată. nimeni nu se întoarce, oricât de mult
i-ai scrie. când noaptea e lungă
şi somnul interzis
las-o să spună ce vrea, să-şi răsucească
poemele în rană.
dintr-o iubire nu iese nimeni
viu.
iar un mort nu se mai trezeşte
oricât l-ai plânge, oricât l-ai chema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu