toate aceste maladii

atâtea nopţi anemice &  nevoia de matern patern
de viu
peste carne rece
 aceste maladii ale

braţelor care
nu mai au la ce da drumul-
când cămăşile se spală atât de greu de sânge
şi toate lucrurile au
un cancer cu gluga trasă peste faţă
pândind dinăuntru

mă las în braţele tale
ca într-o apă salină- a rămas atâta piele moartă
în care mi-a fost frig şi teamă
ies cu ea în braţe
din biserici goale precum o târfă iertată vindecată
mă lipesc de tine
 cameleon
te iubesc în culorile tale, cu armele tale

prea mult timp am fost singuri
prea mult timp am strâns în braţe
saci cu oase reci şi indiferente-
noi
oamenii indigo care îşi strigă cuvinte
de la sute de inimi depărtare
şi fac dragoste apoi în somn

suntem vii şi fierbinţi
& toate acestea nopţi anemice
toate aceste maladii
nu ne pot face rău
în niciun fel