#
ducem
un război rece cu zombies
oameni pe care i-am iubit cândva oameni care
ne-au ţinut în ei ca o capcană până când
ni s-a scurs tot sângele în iarbă.
am putea arde oamenii ăştia pe rând sau pe toţi deodată
oamenii aceştia care umblă prin lume
fără remuşcări
ca nişte generali cărora li s-au ordonat execuţii
oamenii pe care i-am privit
cum ne măcelăresc
inimile
calm şi metodic
chiar sub ochii noştri.
apoi am suferi împreună de astenie
un fel de ameţeală dulce amăruie
iar când ne-am atingem venele am simţi pulsul cum sare
de pe o coardă pe alta
un acord de heavy metal
-toate gloanţele lumii ar fi în adn-ul nostru
explodând în tăcere
pentru că nu mai vrem morţi inutile.
am rămâne doar noi
cu toate zidurile demolate
într-un pustiu asemănător cu golul dintr-o mamă
care a suferit o pierdere prematură
şi am fi fericiţi
noi cu fantomele noastre făcând piruete piruete
printre dărâmături şi rădăcini uscate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu