beautiful liar

azi îmi spun

e lumină între noi orbire

îmi întind picioarele îmi tragi de dresuri ca de nişte şerpi răsuciţi pe coapse

le deschid trasez un cerc în tine

un loc bine delimitat unde să curg

cu tot cu părul meu încâlcit cu toate îndoielile mele

cu oja sărită de pe unghii roşie sclipitoare

ca sângele care fierbe în întuneric când ne sufocăm

şi ţipetele îşi ascuţesc tăişurile unele de altele

ţipăt peste ţipăt să crape pereţii să se rupă aerul

între noi

ce tandre tentaţii uite în gura mea

numele tău ca o rugăciune nu se uită

te trag spre mine

ca pe o sfoară un trup inert vrăjit 

doar ochii tăi ca două blesteme

mereu vii

mereu fixându-mă ca un cui o ramă de perete

azi îmi spun

că tot ce simt e adevărat când mă îndoiesc

mi-aş dori ca dragostea să fie degetul peste care lovesc

să doară să se învineţească să sângereze

dragostea

animalul care îmi urlă de foame la picioare

atunci aş şti

că trebuie să o îngrijesc

atunci aş şti că trebuie să îi dau de mâncare

ar fi simplu

azi îmi spun

sunt femeia care iartă şi iubeşte

femeia aceea preistorică vestită supusă 

femeia aceea transmisă din generaţie în generaţie ca o boală genetică

apoi mă răzvrătesc în mijlocul sângelui în mijlocul străzii

 îmi tai părul scurt scurt până ia forma frumoasă

a craniului

îl înjur pe tata şi îmi abandonez toate iubirile brutal

ca un os rupt ieşit prin piele