tu aduni sub pielea mea toate serile târzii de vară când
ermetic lumea se închide departe de noi
i ar tu mă înveţi să respir prin gura ta mă înveţi să
urc pe umerii tăi pe un acoperiş de unde văd doi
bătrâni încă şoptindu-şi la ureche unul altuia lucruri mărunte şi nu îmi doresc decât să
existe şi pentru noi
scenariul acesta
când gloaţele trec pe lângă urechile noastre şi lumea vrea să ne tragă înapoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu