vineri, 28 iunie 2013

nu ştiu

tu aduni sub pielea mea toate serile târzii de vară când
ermetic lumea se închide departe de noi
i ar tu mă înveţi să respir prin gura ta mă înveţi să
urc pe umerii tăi pe un acoperiş de unde văd doi
bătrâni încă şoptindu-şi la ureche unul altuia lucruri mărunte şi nu îmi doresc decât să
existe şi pentru noi 
scenariul acesta 
când gloaţele trec pe lângă urechile noastre şi lumea vrea să ne tragă înapoi 

Niciun comentariu:

o nouă formă

 nu mai recunosc nimic din ce mi se întâmplă mi-e dor de varianta mea neșlefuită  de pe la 20 mi-au dispărut din super-puteri și nu știu pe ...